Revederi

A fost ziua revederilor. 

Dimineata.... alergam fiind in intarziere la sedinta metodica, o intalnire cu toti profii de bio pe Bucuresti. Trebuia sa ajung intr-o alta sala sa imi iau o adeverinta de vechime adusa de colega mea de la scoala unde am predat. (oricum mi-a gresit vechimea; muncesc de atatia ani si ei imi spun ca o fac de mai putin; frustrant; hahaha).

Ma intalnesc nas in nas cu doamna inspectoare. 

- Buna dimineata, zic, tot alergand.

-In ce sector predai tu? ma intreaba.

- In 6.

- A, da, trebuie sa mergi in amfiteatru.

 Ma asez, cand o mana pe umarul meu ma face sa tresar. 

- Cosmina tu esti?

Cosmina este sora mea. Ridic privirea si o zaresc pe profa de bio a surorii mele, care ma cunoaste si pe mine.

Eram atat de adormita. incat spun: Da, eu sunt, buna dimineata.

- Imi place povestile tale, ai talent.

- Multumesc.

- Claudia ce face? 

- E bine, multumesc. 

Eram atat de obosita incat nu puteam sa ii spun ca ne-a inversat numele. Mi-era si teama sa nu se simta jignita.

Apoi, ma intalnesc cu o colega tare draga de liceu. Are doi baieti frumosi. Ma bucur pentru ea. Ii spun ca este singurul meu of. ea ma incurajeaza.

- Hai, hai. parca ai avea 100 de ani. Oricum, sa stii ca ai slabit foarte mult. 

- Da, stiu, parca nici mie nu-mi place, dar ma simt bine. 

Cu gandurile la rezolvarea problemelor, la vacanta ce ma asteapta.... la bucurii, zambete, minuni, fericire deplina, aud o voce masculina, si o atingere pe mana.

- Claudia, ce faci Claudia?

- Hei, salutare.

Un coleg de scoala generala, caruia meseria ii permite sa calatoreasca peste mari si tari, s-a intors pentru nunta fratelui sau. Stia ca scriu povesti....

-Poate ajungi celebra ca Paulo Coelho sau autoarea lui Harry Potter. 

- Da, cine stie?!

Mi-am cumparat galuste cu prune. O bunatate.... fug la masa. :)

O seara magica si binecuvantata. :) Zambete si bucurii.