duminică, februarie 27

Zâmbet

Zâmbetul zburdă pe câmpia de opal,

Copiii vor să-l prindă în plase de cleştar.

Zânele fac hore în jurul lui,

Şi vrăjitoarele, invocă descântece de “stai cu noi”.



Zâmbetul îmi sare în braţe,

Mă gâdilă la subţiori.

Într-un final accept să-l iau cu mine,

Să-l port ca talisman în fiecare clipă.



Zâmbetul acelui copil este senin.

Se hârjoneşte cu al meu.

Fac cunoştinţă cu drag şi voie bună.

“Zâmbetelor, potoliţi-vă! Îmi vine să zâmbesc mereu!”

9 comentarii:

ajnanina spunea...

are putere, ca un descantec.
bravo!

Monica spunea...

ce frumos...:)

New Sensations spunea...

:).

Brandusa spunea...

Gadilicioase zambetele astea, uit cum imi smulg de pe fata crisparea !:)

DoarEu spunea...

@ Monica:

Imbratisari cu mare drag si voie buna!

@ New Sensations:

:) :) :)

Ganduri deosebite, fata frumoasa!

DoarEu spunea...

@ Brandusa:

Ce ma bucur, ce ma bucur.... striga glasul de copil! :)

Imbratisari optimiste!

DoarEu spunea...

@ Ajnanina:

:) Multumesc. Imi doresc sa imi recapat puterile magice, sa fiu eu Claudia zambet si lumina. :)

Anonim spunea...

SE HARJONESC?

DoarEu spunea...

@ Anonim:

Te ajut cu un dictionar? :)