Zâmbet

Zâmbetul zburdă pe câmpia de opal,

Copiii vor să-l prindă în plase de cleştar.

Zânele fac hore în jurul lui,

Şi vrăjitoarele, invocă descântece de “stai cu noi”.

Zâmbetul îmi sare în braţe,

Mă gâdilă la subţiori.

Într-un final accept să-l iau cu mine,

Să-l port ca talisman în fiecare clipă.

Zâmbetul acelui copil este senin.

Se hârjoneşte cu al meu.

Fac cunoştinţă cu drag şi voie bună.

“Zâmbetelor, potoliţi-vă! Îmi vine să zâmbesc mereu!”