duminică, decembrie 4

Optimism si teatru... si beculete in Bucuresti

Ma trezesc cu greu dupa o noapte in care am citit.... pana dimineata. Imi place sa fac asta... sa citesc in linistea noptii... astept cu nerabdare vacanta.

Corectez o poveste ce este nevoie sa o predau. Ma pregatesc sa plec la cursul despre optimism. Prietenul pe care il invitasem "surpriza" si-a dat seama ca eu l-am invitat si mi-a adus bilete la concertul din aceasta seara la Nana Mouskouri.

- Off, dar eu am bilete la teatru.
-Nu-i nimic, Liza, le dai cuiva. Dar din dar se face rai.
- Multumesc. va merge mama si sora mea.
- E perfect.

Cursul a fost super de super. Eu sunt un client fidel al acestui tip de curs. Insa acesta, tinut de un pusti de 20 de ani, a fost senzational. la final, l-am aplaudat. A imbinat perfect teoria cu practica. Am cunosc oameni optimisti, cu idei si afaceri proprii, oamenii care mai cred si FAC ceva in viata lor. Altceva decat sa se planga sau mai rau, sa se bata cu pumnul in piept cat sunt de minunati. Cinste lor pentru modestia manifestata.

Cand l-am cunoscut pe Ariel, la 20 de ani cu afacerea lui, tinand cursuri motivationale, am decis sa nu mai accept orice barbat in viata mea. Am decis sa nu mai adun toti ranitii, care stiu doar sa ceara - ca deh, sunt barbati - si uita sa multumeasca. NU! Am invatat sa ALEG. Ce-i mai bun. Nu mai accept din mila... ca vai saracul, nu si-a luat salariul si merita si el una, alta. Nu. :)

La intoarcere, in autobuz, un pusti ma privea insistent. Observ si ma intreb in gan: "Nu mi-a fost cumva elev?" Pana sa termin gandul, el ma saluta:

- Sarut mana, doamna!
Sor-mea se sperie. Crede ca e vreunul care ma agata.
Raspund. Discut cu el. A fost un elev dificil. L-am trecut de mila... cu 5 sau 6. Dar stiu ca are un suflet bun. :) Pleaca in Germania cu familia.
- Eu vreau sa plec in Franta.
- Doamna, francezii sunt rai. Daca nu vorbesti franceza si te aud discutand in romana, te chinuie, iti fac viata amara.
Zambesc.

Acasa. Mananc. ma schimb. Plec spre teatru. Se circula bara la bara, umar la umar. pentru ca intarziasem, am mers putin pe bulevard.
- Va rog s amergeti pe trotuar, frumoasa doamna, spune jandarmul.
- Bine, pe trotuar.
- Mergeti pe trotuar, altfel nu va vad bine... comenteaza cineva.

Motivul nebuniei capitale? Vreme calda... si aprinderea beculetelor de la Universitate.... :)

Cred ca am obosit atat de rau, incat nu mai suport aglomeratia si galagia si nebunia. :)

"Inca'i bine" piesa d eteatru senzationala scrisa si in rol principal Rodica Popescu Bitanescu (alti actori Cezara Dafinescu, Andrei Duban). Tema: vremurile de azi, alergatura dupa sex, bani, mosteniri, razbuniri, barfa, femei care inseala ...barbati care inseala... casatoria da sau ba.... iubirea adevarata si credinta.... divergenta intre generatii.... socialism versus monarhism..:) Interesanta.. textul si regia minunate.... muzica bine aleasa.... :)

Un actor tanar, s-a incurcat... a spus : "acum 2000 de oameni, oamenii...." Rodica Popescu l-a corectat... sala l-a aplaudat. Am mai invatat ceva: " A GRESI ESTE OMENESTE". Oricate repetetii faci, se intampla sa gresesti. (asta e o ca o scuza pentru mine, cand obosita fiind, mai scriu aiurea pe tabla, mai mananc litere de foame).

Asteptam un MULTUMESC pentru piesa daruita... insa, cred ca am pretentii mari de la oamenii mici pe care ii intalnesc sau pe care incerc sa ii fac sa se bucure de viata. :) Nu-i nimic. Am incercat.... restul il face Dumnezeu. :)

*

Exercitiu pentru voi..... (de la cursul d eoptimism): scrieti pe o foaie, cum vreti sa arate sau cum vedeti o zi din viata voastra peste ceva timp... si puneti-o undeva unde vo veti gasi peste ceva timp.

CREDETI IN CEEA CE VA DORITI SI FACETI PASI IN DIRECIA IMPLINRII VISELOR!

2 comentarii:

Monica spunea...

da, eu cred in mine, in ce simt si stiu ca are sa fie bine!:)

DOAR NOI spunea...

@ Monica:

:) perfect....:)