duminică, decembrie 18

Lectura... cu dor


Dupa ce am fost chinuita de o criza biliara infioratoare - insa am inceput sa le suport cu stoicism - ma simteam vinovata ca am pierdut timp fara a face nimic.

Asa ca, destul de ametita si slabita dupa 2 zile de post negru - fara apa chiar, am luat in brate "Ioana Celibidache, matusa de poveste" de Monica Pilllat (fiica poetului Dinu Pillat), editura Humanitas si dai si citeste. Am fost cucerita de la primele pagini. Scrisa usor, cu umor si ritm sustinut, m-a purtat in timp si prin locuri minunate (Paris, Roma) si mi-a starnit dorul de duca. [nu stiu ce se intampla cu mine?; mereu am fost o tipa comoda, careia nu i-a placut sa-si faca bagaje si sa umblue teleleu; de ceva vreme, simt ca locul meu nu mai este aici; financiar nu ma vad plecand prea curand; insa, cine stie ce planuri are pentru mine Dumnezeu?!].

Ioana este pictorita. L-a adorat pe Klee. A pictat vrajita de muzica. A transpus pe panza opere muzicale, dar si texte ale poetilor romani. (exemplu 40 de poezii de Toparceanu). Casele construite in lume, alaturi de sotul ei, dirijorul Sergiu Celibidache, au purtat amprente romanesti. Si-a urmat sotul pretutindeni in lume, insa nu a putut sa isi semneze opera decat cu prenumele: "Ioana". Mereu au existat rautati... oamenii credeau ca maestrul, platea pe cineva ca sa picteze si sa semneze cu numele sotiei. Mai ales ca Ioana, scrisese si poezie.

Cartea este un fluviu de cultura... pe mine m-a starnit.... m-a fascinat... m-a inviorat si mi-a trezit dorinta de a TRAI zambind, ba chiar razand as putea spune.

V-o recomand cu mare drag... sau cine doreste o trimit prin posta, imprumut. :)


Zambete si lecturi minunate (chiar si seara putin, printre picaturi).


2 comentarii:

vavaly spunea...

O carte care sigur ar fi pe gustul meu: jurnal, oameni celebri, vremuri de alta data... Bine ca ai reusit sa iti indulcesti clipele de suferinta cu asa o carte.
Sper ca acum esti mai bine , m-am gandit la tine weekendul asta, stiu cat de greu este sa fii la pat si sa nu poti face nimic sa iti fie mai bine. Dar stii ce? eu simt ca iubesc si mai mult viata dupa doua zile de suferinta. Imbratisez fiecare dimineata si ma bucur de fiecare apus.
Sanatate multa si fie ca gandurile si visele tale sa se implineasca!

DOAR NOI spunea...

@ vavaly:

este senzationala... ! nu ma laud, dar poate ti-o imprumut.... ce ai zice de Jurnalul Oanei Pelle penru inceput? :)

Asa mic dar de la Mosu'... ?

Imbratisari!