Când şi unde se opreşte speranţa? De ce toată lumea îmi cere timp? Poate unde lansasem zvonul că mă căsătoresc cu domnul Timp. Inainte ma suparam... acum, doar ascult. Invat sa ma pretuiesc. Invat sa traiesc si sa ofer ce pot, cui doresc, cat consider ca merita persoana respectiva.
In zori, in departare si in noapte... zăresc dorul de mine. M-am rătăcit prin sufletul meu hoinar...
Nu ştiu încotro mă îndrept..
Nu ştiu ce-mi rezervă clipa următoare... dar ştiu că mă bucur de fiecare secundă...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu