Ploua. A venit toamna. Nu-mi place de nicio culoare. Imi ingheata picioarele. Imi curge nasul. Uff..si ce sa mai zic ca trebuie sa port esarfa...nu-mi place.
Imi beau cafeaua si-mi rasfoiesc mailul. O colega profesoara de limba romana imi trimite un mail cu revolta profesorilor vizavi de testarea initiala. Stiam ca se va ajunge la asa ceva. Intr-adevar, au fost colegi care nu au test la materia lor, altii au multe clase si deci sute de teste de corectat. Salariul acelasi. Epuizarea psihica a profesorilor, dar si a elevilor care au dat cate 2 teste pe zi...etc. Experimente pe viu. Tipic Romania. Eu nu mai vreau sa vad teste pana la cele de final de an. :)
Vineri, cand eram epuizata si trebuia sa fug la scoala, ma suna in disperare un prieten, coleg la editura unde am lucrat acum cativa ani. Imi amintesc cum a trebuit sa-l instruiesc si cat se rasfata cand il durea ceva. Atunci, era pustan. De-abia terminase facultatea. Anii au trecut peste amandoi. Ne leaga o prietenie frumoasa. Ne simtim cand suntem tristi, epuizati sau din contra foarte fericiti. Voia sa vad ce mai fac. Adevarul e ca nu mai discutasem de luni bune. Ii spun ca sunt obosita, am avut o perioada grea si astept weekendul sa dorm.
- Si cu dragostea cum stai?
Uff... ma seaca intrebarea asta.
- Iubesc, sunt iubita si rasfatata, dar sunt singura. Mi-e bine asa pentru momentul acesta.
Nu are rost sa detaliez si sa spun ca intalnesc numai barbati fricosi, care vor, dar nu vor sa isi asume responsabilitatea unei relatii.
- Candva, cat de curand, va fi bine si pentru mine.
- Stiu, Liz, meriti.
O seara cu "iubire"... si distanta (suferinta si vorbe aruncate din teama si neincrederea in mine dar si in barbati)... si frici... insa, realizez ca sunt mai aproape decat imi imaginam de fericire.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu