Amalgam de stări... amalgam de dorinţe.... oboseala şi dor.
Mai există tandreţe? Poveştile trăiesc?
Iartă-mă suflete rătăcit că nu gasesc drumul să te eliberez.
Îmi pare rău că m-am lăsat din nou păcălită de cuvinte.
Am fost tăvălită în mizerii umane. Nu pot să cred în ce lume trăiesc!
Pierdută în noapte, negăsită în zi, adorm visând la cerul senin din sufletul meu.
Aştept un zâmbet... caut un joc de iubire.... vreau o îmbrăţişare...
Mă refugiez o perioadă.... în somn profund.... în lacrimi... în cărţi...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu