Ieri, citeam la anunturi in Romania Libera - pe site - ca scoala Olga Gudyn anagajeaza profesori de istorie si geografie. Off... biologie de ce nu? Eu chiar imi doresc sa predau la o scoala particulara, copii selectati etc.
Dau anuntul colegilor de specialitate si asta e.
Nu termin bine de cautat, ca suna telefonul. Mamica unui elev. Mama imi face semne disperate sa nu raspund.
- Alo, da, buna ziua! zic.
- Buna ziua, doamna diriginta. Sunt mama lui X. Doamna, vreau si eu notele lui ca trebuie sa il mut la alta scoala.
- Are carnet de note?
- Nu, nu are.
- Bine, pe 17 august vin la scoala in activitate. Am sa ii trec atunci notele pe o foaie stampilata si semnata de doamna director.
....
Nu pot face nimic. Mereu parintii au crezut ca sunt la cheremul lor de la prima ora a diminetii pana tarziu in noapte.
...
Pe seara, discut cu un prieten special, care imi spunea ca se bucura ca am ales sa fiu profesoara. Nu stiu de ce, insa stiu ca meseria asta m-a ales pe mine. Mergand in vizita la o prietena care are un baietel de o luna si iesind la plimbare cu ei, am ajuns intr-un grup de mamici. Priveam fermecata la copii. Se nasc copii pe zi ce trece mai frumosi si mai veseli. Ma bucur cand vad ca am viitori elevi. (clar defect profesional).
...
Cica as trai intr-un basm. Ma simt mandra ca am reusit sa transmit acest aspect. Parasesc basmul cand platesc cate o factura (si refuz sa merg cu trasura), cand particip la un concurs la care nu se respecta regulile jocului si cand reclam mi se aduce scuza: "traim in Romania!" (ma scuzati, mereu uit; nu vom evolua niciodata in ritmul acesta), cand sunt calcata pe picior la urcare in autobuz.... etc.
...
Stiu ca povestile pot salva lumea, desi am primit si niste raspunsuri atat de urate referitoare la povestile personalizate... cum ca, Scufita Rosie si basmele clasice sunt suficiente. Bun, asa sa fie.
Ieri, am primit un mail de la o mamica ce a comndat o poveste pentru fetita ei de 5 ani. Las aici cateva randuri:
"deci :)
Dau anuntul colegilor de specialitate si asta e.
Nu termin bine de cautat, ca suna telefonul. Mamica unui elev. Mama imi face semne disperate sa nu raspund.
- Alo, da, buna ziua! zic.
- Buna ziua, doamna diriginta. Sunt mama lui X. Doamna, vreau si eu notele lui ca trebuie sa il mut la alta scoala.
- Are carnet de note?
- Nu, nu are.
- Bine, pe 17 august vin la scoala in activitate. Am sa ii trec atunci notele pe o foaie stampilata si semnata de doamna director.
....
Nu pot face nimic. Mereu parintii au crezut ca sunt la cheremul lor de la prima ora a diminetii pana tarziu in noapte.
...
Pe seara, discut cu un prieten special, care imi spunea ca se bucura ca am ales sa fiu profesoara. Nu stiu de ce, insa stiu ca meseria asta m-a ales pe mine. Mergand in vizita la o prietena care are un baietel de o luna si iesind la plimbare cu ei, am ajuns intr-un grup de mamici. Priveam fermecata la copii. Se nasc copii pe zi ce trece mai frumosi si mai veseli. Ma bucur cand vad ca am viitori elevi. (clar defect profesional).
...
Cica as trai intr-un basm. Ma simt mandra ca am reusit sa transmit acest aspect. Parasesc basmul cand platesc cate o factura (si refuz sa merg cu trasura), cand particip la un concurs la care nu se respecta regulile jocului si cand reclam mi se aduce scuza: "traim in Romania!" (ma scuzati, mereu uit; nu vom evolua niciodata in ritmul acesta), cand sunt calcata pe picior la urcare in autobuz.... etc.
...
Stiu ca povestile pot salva lumea, desi am primit si niste raspunsuri atat de urate referitoare la povestile personalizate... cum ca, Scufita Rosie si basmele clasice sunt suficiente. Bun, asa sa fie.
Ieri, am primit un mail de la o mamica ce a comndat o poveste pentru fetita ei de 5 ani. Las aici cateva randuri:
"deci :)
a fost foarte incantata! tati a printat povestea ca o carticica, a pus poze cu ea pe coperta si in interior, a iesit foarte special! din pacate nu avem decat un exemplar :)))))))))))
lumea s-a amuzat la citirea povestii si abia la sfarsit au inteles ca e chiar o poveste speciala pentru ea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu