Carte la final "Strigătul păunului"

"Strigătul păunului" de Daniel Adrian Olaru.

O carte scrisă din labirintul sufletului, al căutării iubirii. Dezamăgiri, speranţe spulberate, premoniţii, alegeri greşite, scrisori.... multe scrisori de dragoste. Aici, am descoperit că scrisoare este o artă, iar scrisul o corvoadă.

Nu mă pricep să fac o recenzie, dar doresc să împărtăşesc impresii.
Mi s-a dat ocazia să simt şi să inhalez atâta dragoste. În fiecare din noi se află un labirint extrem de întortocheat sau mai multe, oarecum simplu de desluşit. Am reuşit - puţin, recunosc - să identific pe alocuri scriitorul în personajul principal, Malvin.

M-am regăsit în personaje... în anumite trăiri... dorinţe... drumuri... aşteptări însetate. Şi ce este de fapt fericirea? Şi cine ne-o poate garanta? Şi cum e să alegi corect persoana alături de care să trăieşti o viaţă până la adânci bătrâneţi? Adesea, e bine să te laşi purtat de val... să simţi şi să acţionezi. Poate curajul va stârni dragostea să răsară din ceruri de sticlă sau mărgele de vise şi să îmbrăţişeze fiinţa din doi.

De ce avem impresia întotdeauna că iubirea ce ni se potrivea e în braţele altcuiva? Mi-a plăcut relaţia Malvin - Celia. O prietenie adorabilă. M-a fascinat partea de "biologie" ( "păr de alge, mâine crengi, picioare arbori, parfum de nard... planta din mine, carbohemoglobina din seva" etc.), dar şi descrierea locurilor pe unde personajul a "călătorit". Oare e bine să căutăm atât de departe şi atât de insistent?

Cine mai scrie azi scrisori de dragoste în varianta clasică? Mi-e dor de acele timpuri... Mă bucur enorm că le-am trăit!

Încercaţi să faceţi asta dragele mele îndrăgostite. Ştiu că e-mail e rapid, dar testaţi şi varianta romantică.