marți, iunie 28

zi de vară


o zi în care umblu bezmetică pe străzi în căutarea bucuriei de mine, a îmbrăţişărilor tremurate şi vesele, a zâmbetelor sincere.
priviri ce mă ţintuiesc, dar le ignor. nu mai vreau să fiu privită. nu azi.
-leşinaţi?
-în general sau când îmi iau sânge?
- când vi se ia sânge!
- nu, nu leşin. doar că nu privesc, răspund zâmbind.

oamenii mă întreabă de doctorat (directorul şcolii, prieteni, colegi de facultate). ce să răspund? că sunt un lasă-mă să te las. că am ajuns într-un stadiu în care nu mai am putere, stare, chef, dorinţă să scriu un cuvânt?

poate cineva să mă înţeleagă că sunt obosită? că nu mai pot? ştie cineva ce înseamnă să te consumi mental zi de zi...? poate meseria de profesor din afară e extrem de simplă. poate am doar 2-3 ore pe zi, dar mă pregătesc cu jocuri, cu teste pentru acei copii. să înţeleagă, să fie distractivă ora. ei au energie şi mă consumă. dacă aş fi indiferentă mi-ar fi bine. mă consum pentru orice nereuşită, suferinţă a lor.

cu toate astea îmi iubesc meseria. ştiu că acesta este scopul meu. să educ. să inoculez dragostea de lectură.

sunt un mac firav ce priveşte spre cer şi aştept o minune: să fiu profesor acolo unde este nevoie de mine. să fiu profesor la o şcoală particulară.

2 comentarii:

Monica spunea...

e normal ca la un moment dat sa ajungi intr un moment de saturatie, de neputinta!

odihneste-te!:)

DoarEu spunea...

@ Monica:Multumesc!

Asta fac... dorm, mananc, citesc si iar dorm, si iar mananc. Parca as fi fost schingiuita, asa de obosita ma simt.

Pupici!