joi, iunie 30

Punct. Şi de la capăt

Toboşarul a plecat din viaţa mea. Fără un cuvânt de rămas bun.Fără regrete. Fără un mesaj de iertare sau măcar o privire.

Florile îmi plâng durerea. Norii toarnă ploi pentru a-şi exprima supărarea.

Eu zâmbesc. Oamenii mărecunosc după nume şi sunt fericiţi să mă întâlnească. Deja sunt asociată cu scrisul, ceea ce e bine, nu? Cel puţin aşa cred eu.

Un vis ce devenise cândva obsesie este pe cale de a se împlini.

Emoţiile cresc şi se întind precum lianele. Sufletul mi-e tot mai verde. Se hrâneşte la lumină prin fotosinteză.

Nu am regrete. Am învăţat că este important să spun stop, să ştiu foarte bine ce vreau şi să nu fac compromisuri. Sau oricum nu compromisuri majore.

Cântecele mă liniştesc. Cuvintele de duh îmi alină sufletul.

Fericirea există. Pluteşte în aer. Ea se găseşte în tot ce ne înconjoară, nu neapărat ântr-un el sau o ea.

Bucurie şi zâmbet să vă fie prieteni azi, acum şi oricând!

Niciun comentariu: