marți, iunie 21

astăzi cu viaţa mea la plimbare...

dimineaţă şi soarele îmi inundă camera. ar fi cazul să mă trezesc. încă 5 minute îmi spun. le merit. sună telefonul. gata! oamenii au nevoie de mine, aşadar mă trezesc.

felicit o doamnă tare dragă şi folositoare sufletului meu.

pornesc spre şcoală să adun adeverinţe şi justificări că am muncit, dar mai ales că am fost bună pe ce am făcut.

după asta, ajung în locul unde se depun dosarele pentru concursul de titularizare. o masă de oameni lipiţi unul de altul, aşteaptă ceva. urăsc acest aspect! de ani de zile aceeaşi bătaie de joc. umilitor pentru un dascăl ce formează oameni.

iau formularele şi plec. voi veni în altă zi. nu pot să mă împing. pentru ce? pentru un salariu mizerabil?

pe uşă sunt afişate posturile. niciunul titularizabil. de fapt nici concursul nu se mai numeşte de titularizare, ci de ocupare a locurilor vacante în învăţământ sau rezervate. iar va fi un chin.... dacă voi avea catedra formată din două şcoli voi fi FERICITĂ!

mi-aş dori să lucrez ca Voluntar de profesie în programul de 6 luni. mi-aş dori ca viaţa sau soarta sau Dumnezeu sau cine se ocupa cu harta destinului meu, să-mi facă o surpriză de proporţii. să fiu acolo unde va fi nevoie de mine.

sunt obosită şi nu mă pot gândi foarte mult. mă las purtată de val, ca o algă verde, frumoasă, ce străluceşte în razele soarelui blând şi jucăuş, mângâiată de apa mării sărate.

am spart şi o oglindă... dar nu vreau să mai cred în superstiţii.

un prieten mi-a spus că am făcut burtică - băusem prea multă apă, ha ha ha - şi mă întreba dacă sunt însărcinată în două luni. oare îmi cobeşte de bine? cine ştie... !

mi s-a zis că sunt cumplită... că de când mă cunoaşte lumea eu tot învăţ... nu cumva rămân repetentă ca să impresionez? ha ha ha... ce aş vrea să scap şi eu o dată pentru totdeauna de examene şi emoţii şi stres....

4 comentarii:

Monica spunea...

pai cine stie ce mesaj o avea prietenul tau pt tine...:P

DoarEu spunea...

@ Monica:

:)) Ha ha ha... ne cunoastem de mult, iar el stie ca imi doresc foarte mult copii. Ma sacaie... nu ca ar vrea sa fie el tatic.

Nu am eu norocul de a gasi un barbat care sa isi doreasca asumarea acestei responsabilitati. :))

Pupici...

Andreea spunea...

Ah, m-a apucat greata citind de imbulzeala specifica inspectoratelor! Si lipsa de respect pe care o afiseaza in permanenta fata de oameni ... Luminatii!

Lasa, lasa ca viata e plina de surprize! Si sigur apare si el, cel cu responsabilitate!

Spor la invatat!

DoarEu spunea...

@ Andreea:

da.. sunt curioasa daca n-ar mai exista profesorii, in fata cui s-ar da cei de la inspectorat asa de importanti. la specialitatea mea, e o tipa - care introduce datele in calculator - ce se crede atat de pretioasa... nu-i mai scade nasul ala de cativa ani... este inceputul si sfarsitul.

despre el cu responsabilitate, nu stiu daca il astept..cred ca nu sunt pregatita... sau nu sunt facuta pentru asta.

despre invatat... off.. inca oscilez daca sa invat sau nu... m-as duce vanzatoare pe undeva.. iti spun sincer.

ma mai gandesc...

voi trai un eveniment important peste 2 saptamani si ma gandesc numai acolo... sunt un zambet plutitor.... :)


imbratisari si numai bine!