uneori viata mi se pare atat de nedreapta. am mai spus-o, si nu vreau sa insist, caci oricum nu se rezolva nimic. nu inteleg cum pe unii D-zeu ii ajuta si fara post, rugaciune, cu rautati grele la activ... iar pe altii ii lasa de izbeliste, cu toate ca isi indeplinesc canoanele.
o colega tare frumoasa, divorteaza. stie ca imi doresc foarte mult o familie, si imi spune: "Claudia, nu face prostia pe care am facut-o eu. am accept de gura parintilor sa ma casatoresc, ca sa ma chinuiesc acum cu justificari, a cui vina este mai mare si de ce. daca nu simti ca acel om este ceea ce te face sa evoluezi, stai in banca ta."
o alta colega, imi spune ca i s-a luat postul la pretransfer. s-ar parea ca si pe al meu. mama, imi spune ca as putea sa stau acasa, un an, ca oricum castig mai mult din somaj decat daca ma duc la scoala, plus stresul. nu stiu ce va fi. ma doare. uneori le mai dau dreptate si elevilor: sa nu mai invete atat. pe mine la ce m-a ajutat? singurul aspect pozitiv este acela ca, am avut sansa de a discuta cu oameni intelectuali in adevaratul sens al cuvantului.
mi se cer de catre colege teme la diregentie sa isi semneze condica.
- hai, ajuta-ne, ca tu esti cu povestile.
- Da, va scriu o poveste, dar temele la dirigentie ma chinuiesc si pe mine.
rasete. vii, obosite, triste.... dar rasete.
ploua in Bucuresti din soare arzator la un moment dat. elevii imi spun:
- Doamna, a devenit chiar plictisitor.
-Subscriu, asa este.
o eleva arunca nervoasa cartea si caietul, spunand ca ea nu mai vine la ora de biologie, ca a invat pana la 2 dimineata si eu nu o ascult.
- Sa vezi cum va fi cand nu te voi mai primi eu la orele mele daca mai ai astfel de manifestari.
Copii nervosi, agitati, obraznici - dau efectiv peste tine daca nu te feresti -, alearga bezmetici, cu sau fara directie. E o generatie tare ciudata. Uneori, i-as inregistra, si as trimite filmuletele unor specialisti.... parca nu sunt de scoala normala totusi.
O eleva de-a 8-a dormea la ora. I-am zis sa se duca acasa, ca-i motivez eu absentele pe ziua de azi, dar mi se pare penibil sa stai sa dormi, ca in gara. Mi-e sila de scoala uneori. Ma trezesc ca ma intreb ce caut eu acolo, in mijlocul lor. Ei sunt pierduti de mult...
mi-e teama. imi doresc sa fac lucruri frumoase, dar cand vad nedreptatea cum creste precum vata de zahar care se infoaie pe bat, m-as ascunde precum cartita in pamant... pana cand? pana cand voi fi fericita. si implinita.
iar am nevoie de oameni in viata mea. si nu e bine. e cazul sa stau cu mine. sa ascult muzica. sa dansez si sa cant. sa invat ceva in fiecare zi. un vers, un cuvant, o propozitie intr-o limba straina. orice.
am expediat trei carticele cu povesti. doamna de la ghiseu foarte dragut. o stiu de o viata. primesc si un zambet. wooow. multumesc! primesc caci imiface bine. daruiesc zambete. imi multumeste si dansa. Ce bine ca mai exista si astfel de oameni.
o seara cu povesti imi doresc! scrise sau lecturate. vedem.
va doresc ca zambetele sa va mangaie chipul, bucuriile sa se ascunda in buzunarele dvs. , iar magia sa dea roade.
o colega tare frumoasa, divorteaza. stie ca imi doresc foarte mult o familie, si imi spune: "Claudia, nu face prostia pe care am facut-o eu. am accept de gura parintilor sa ma casatoresc, ca sa ma chinuiesc acum cu justificari, a cui vina este mai mare si de ce. daca nu simti ca acel om este ceea ce te face sa evoluezi, stai in banca ta."
o alta colega, imi spune ca i s-a luat postul la pretransfer. s-ar parea ca si pe al meu. mama, imi spune ca as putea sa stau acasa, un an, ca oricum castig mai mult din somaj decat daca ma duc la scoala, plus stresul. nu stiu ce va fi. ma doare. uneori le mai dau dreptate si elevilor: sa nu mai invete atat. pe mine la ce m-a ajutat? singurul aspect pozitiv este acela ca, am avut sansa de a discuta cu oameni intelectuali in adevaratul sens al cuvantului.
mi se cer de catre colege teme la diregentie sa isi semneze condica.
- hai, ajuta-ne, ca tu esti cu povestile.
- Da, va scriu o poveste, dar temele la dirigentie ma chinuiesc si pe mine.
rasete. vii, obosite, triste.... dar rasete.
ploua in Bucuresti din soare arzator la un moment dat. elevii imi spun:
- Doamna, a devenit chiar plictisitor.
-Subscriu, asa este.
o eleva arunca nervoasa cartea si caietul, spunand ca ea nu mai vine la ora de biologie, ca a invat pana la 2 dimineata si eu nu o ascult.
- Sa vezi cum va fi cand nu te voi mai primi eu la orele mele daca mai ai astfel de manifestari.
Copii nervosi, agitati, obraznici - dau efectiv peste tine daca nu te feresti -, alearga bezmetici, cu sau fara directie. E o generatie tare ciudata. Uneori, i-as inregistra, si as trimite filmuletele unor specialisti.... parca nu sunt de scoala normala totusi.
O eleva de-a 8-a dormea la ora. I-am zis sa se duca acasa, ca-i motivez eu absentele pe ziua de azi, dar mi se pare penibil sa stai sa dormi, ca in gara. Mi-e sila de scoala uneori. Ma trezesc ca ma intreb ce caut eu acolo, in mijlocul lor. Ei sunt pierduti de mult...
mi-e teama. imi doresc sa fac lucruri frumoase, dar cand vad nedreptatea cum creste precum vata de zahar care se infoaie pe bat, m-as ascunde precum cartita in pamant... pana cand? pana cand voi fi fericita. si implinita.
iar am nevoie de oameni in viata mea. si nu e bine. e cazul sa stau cu mine. sa ascult muzica. sa dansez si sa cant. sa invat ceva in fiecare zi. un vers, un cuvant, o propozitie intr-o limba straina. orice.
am expediat trei carticele cu povesti. doamna de la ghiseu foarte dragut. o stiu de o viata. primesc si un zambet. wooow. multumesc! primesc caci imiface bine. daruiesc zambete. imi multumeste si dansa. Ce bine ca mai exista si astfel de oameni.
o seara cu povesti imi doresc! scrise sau lecturate. vedem.
va doresc ca zambetele sa va mangaie chipul, bucuriile sa se ascunda in buzunarele dvs. , iar magia sa dea roade.
8 comentarii:
trebuie sa rezisti.
trebuie sa zambesti.
multi le facem pe amandoua chiar daca pare a fi usor...dar nu este.
am avut perioade in care mesajele tale pozitive mi-au ridicat moralul.
fruntea sus:)
Stiu cum e atunci cand tu vrei sa fie totul in jur curat si placut si frumos si nimic nu e. Traiesti si incerci sa inaintezi printre oameni care nu mai au nimic frumos si care te otravesc cu gandurile si vorbele fara rost.
@ Magister_ludii:
Le iau asa cum vin, insa nu mi se pare deloc corect. Chiar DELOC!
Poate voi castiga vreun concurs literar - desi nu am mai participat (hahaha) - si traiesc fericta din banii de pe carti.
Poate voi pleca cu bursa in afara.
Poate ma voi marita cu vreun bogatan burtos si chel. :))
Poate voi deveni o scriitoare celebra, si stau si scriu si calatoresc si vizitez oaeni dragi.
Fac haz de necaz.... nu stiu ce va fi.
:) Ma bucur ca am reusit sa "te ridic". De fiecare data am scris sincer, cu suflet si din suflet. porbabil s-a simtit asta. La fel este scrisa si aceasta postare. Sunt suparata.... pe viata si pe mine.
@ Daria:
Internetul a inebunit astazi... :))
Da... sincer iti spun ca ma opresc uneori, si ma intreb ce ar fi mai bine sa fac. Totul e alandala in jurul meu... Educatia e la pamant. Si stiu ca asta e rostul meu. dar cand vad ca ma trateaza ca si cand as veni de la coada vacii si vreau sa predau, ma enerveaza teribil.
Cred ca ce mi-ar face bine acum ar fi sa stau si sa scriu... dar sa scriu atat de bine, incat sa si castig din asta. Poate vreun sponsor chipes se va indragosti de mine si imi va da bani sa-mi pun in aplicare ideile.
mda...frumoase si simple dorinte ai...atat de firesti si totusi atat de "ciudate" in conjunctura actuala...nu-ti pierde speranta Clau, asta e cel mai important...
@ Carpe Diem:
Nu-mi pierd speranta. Analizand la rece, stiu ca nu e vremea pentru unele dintre ele.
Alte dorinte par a prinde contur. Insa, nu ma mai entuziasmez de nimic. Lucrez constiincios la ele, si atat. Cand vor inflori, poate am sa ma laud. :)
Toate cele bune sa se adune in sufletul si viata ta.
TREBUIE sa te lauzi...laudarosenia de sine nu e defect daca se face cu masura...>:D<
@ Carpe Diem:
da... poate o voi face... :)
Trimiteți un comentariu