in fiecare dimineata isi priveste sufletul. deschide usa mica, si priveste. este suficienta lumina. are grija sa-l hraneasca. cu ce? in primul rand incredere. apoi, cuvinte magice, bucurii si vise. zambeste. e ca atunci cand isi hranea papusile. cat de departe - si totusi atat de aproape - este copilaria. cati isi mai amintesc de ea? ea inca o traieste in anumite momente.
printre perdele observa ca totul este bine aranjat, fiecare la locul sau.
poate va scrie un roman. poate va locui intr-o casa alba. poate va manca nectar si va deveni foarte frumoasa. poate ii vor creste aripi si va calatori in lume. poate va avea prunci veseli si blanzi.
printre perdele observa ca totul este bine aranjat, fiecare la locul sau.
poate va scrie un roman. poate va locui intr-o casa alba. poate va manca nectar si va deveni foarte frumoasa. poate ii vor creste aripi si va calatori in lume. poate va avea prunci veseli si blanzi.
4 comentarii:
un colibri cand deschide aripile, soarele ii face penele sa straluceasca...
si toti cei ce il vad il iubesc si se bucura :)
deschide-ti aripile la soare, micutule suflet!
@ ajnanina:
Astept soarele...
Insa, eu vreau sa cred ca bucur pe cei din jur si cand nu este soare. :)
Imbratisari Magice >:D<!
@ New Sensations:
Imbratisai cu drag, armonie, prietenie speciala!
Trimiteți un comentariu