Batranul

O silueta firava, putin adusa de spate apare dintre ziduri. Nici nu ai spune ca este barbat. Probabil a fost foarte frumos cand era tanar. Hainele sunt ingrijite. Au o culoare deschisa. Pantofii sunt dati cu crema. Parul alb este de fapt argintiu, stralucind in raza de soare poznasa care s-a strecurat printre crapaturile peretilor.
Se intoarce. Ma priveste. Ochii de culoarea unei castane coapte, ma fascineaza. Zambetul s-a transpus acolo, in pupila care se micsoreaza sau se largeste in functie de lumina care ii mangaie chipul. Genele ii tivesc pleoapele cu maiestrie. Pielea este intinsa, si proaspat rasa. Miroase a after shave vechi... sau apa de colonie ce imi aminteste de tata, de unchiul... primii barbatii pe care i-am sarutat si care mi-au marturisit ca voi deveni o femeie frumoasa. Nasul usor acvilin, este ferm si transmite putere. Adica, este un barbat care nu poate fi infrant cu una cu doua. Buzele subtiri, si-au pierdut culoarea. Au o nuanta roz pal.
Mainile.... ah mainile. Unghiile de forma patrata, taiate si ingrijite de parca ar fi protejate permanent de manusi. Ma ating. Sunt atat de fine! Maini de intelectual, de scriitor sau pianist... asa cum mi-am dorit intotdeauna.
- Va multumesc pentru tot ce faceti pentru noi!