luni, martie 7

Moare cate putin – Pablo Neruda

Moare cate putin cine se transforma in sclavul obisnuintei, urmand in fiecare zi aceleasi traiectorii;
cine nu-si schimba existenta; cine nu risca sa construiasca ceva nou;
cine nu vorbeste cu oamenii pe care nu-i cunoaste.


Moare cate putin cine-si face din televiziune un guru.


Moare cate putin cine evita pasiunea, cine prefera

negrul pe alb si punctele pe "i" in locul unui

vartej de emotii, acele emotii care invata ochii sa

staluceasca, oftatul sa surada si care elibereaza

sentimentele inimii.


Moare cate putin cine nu pleaca atunci cand este

nefericit in lucrul sau; cine nu risca certul pentru

incert pentru a-si indeplini un vis; cine nu-si

permite macar o data in viata sa nu asculte

sfaturile "responsabile".


Moare cate putin cine nu calatoreste; cine nu

citeste; cine nu asculta muzica; cine nu cauta harul

din el insusi.


Moare cate putin cine-si distruge dragostea; cine nu

se lasa ajutat.


Moare cate putin cine-si petrece zilele plangandu-si

de mila si detestand ploaia care nu mai inceteaza.


Moare cate putin cine abandoneaza un proiect inainte

de a-l fi inceput; cine nu intreaba de frica sa nu

se faca de ras si cine nu raspunde chiar daca cunoaste

intrebarea.


Evitam moartea cate putin, amintindu-ne intotdeauna

ca "a fi viu" cere un efort mult mai mare decat simplul

fapt de a respira.


Doar rabdarea cuminte ne va face sa cucerim o

fericire splendida. Totul depinde de cum o traim...


Daca va fi sa te infierbanti, infierbanta-te la soare

Daca va fi sa inseli, inseala-ti stomacul

Daca va fi sa plangi, plange de bucurie

Daca va fi sa minti, minte in privinta varstei tale

Daca va fi sa furi, fura o sarutare

Daca va fi sa pierzi, pierde-ti frica

Daca va fi sa simti foame, simte foame de iubire

Daca va fi sa doresti sa fii fericit, doreste-ti asta in

fiecare zi...





2 comentarii:

Elena spunea...

Aceasta poezie mi-a fost in minte mereu precum Tatal nostru, fara exagerare, chiar daca cuvintele nu le-am memorat in intregime, ideea imi este vie.
Fara egal ca si Eminescu al nostru.

DOAR NOI spunea...

@ Elena:

Da... este ca un motto, demn de urmat.