când e să n-ai noroc, n-ai şi nu ai. "Slavă Domnului", îmi zic. "înseamnă că nu sunt atât de proastă, şi nu mă încadrez în proverbul (oare cine l-a scris că tare genial a fost!): prost să fii, noroc să ai. "
visul oricărui profesor este să fie titular. la naiba! toată viaţa am învăţat, si constat că nu mă ajută la nimic. mai bine învăţam să fac covrigi sau gogoşi. după noua lege, numar 3... alineatul al treilea mai din dreapta (deja mă enervez), mă puteam titulariza. însă nu am suficiente ore pentru a mi se aplica legea.
aud un poc şi cred că mi-a crăpat inima, în două sau în nouăzeci şi nouă. nu, era doar capsa de la sutien. respir uşurată.
eu par vitează, si deloc afectată. însă sufletul şi scoarţa cerebrală fac şedinţă de bloc:
- băi nene, da' fata asta ne omoară cu zile.
- da, frate, n-are şi ea pic de noroc, comentează sufletul.
- da' zău că m-am săturat de învăţat, se jelea creierul. îmi bag picioarele în ea de viaţă de intelectual, şi mă duc în insulele Maldive să mor prăjit de soare, nu de zeci de cărţi şi scheme şi stress. nu mai suport ştiinţa. fata asta m-a exasperat! nu e an în care ea să nu dea examen. sinapsele mă urăsc, axonii vor să se scurteze şi să strice circuitele. are o mulţume de idei, mă uit cum circulă prin fascicule ascendente şi descendente. e ca la nebuni în capul ei. uite aşa, de-al năibii, m-am răzbunat. i-am dat nişte dureri cumplite - i-am strâmbat puţin un fascicul - să mai stea şi ea ca o lady să se relaxeze, să vizioneze un film, să citească o revistă. pe neuronul meu de boss că nu mai suport.
- în ultimele zile şi eu am suferit rău de tot. am avertizat-o, trimiţând semnale. mă mir că a decis să îmi dea vitamine, scânci îndurerat sufletul.
poate voi deveni purtătoarea de cuvânt a ministrului Educaţiei, Cercetării şi Tineretului...
poate va trebui să renunţ la învăţământ...
poate voi lucra la o şcoală particulară... sau în învăţământ universitar...
poate ajung să lucrez la Institutul Cultural din Belem...
poate ajung o scriitoare de succes şi călătoresc prin lume să îmi promovez cărţile...
şi, în final.... que sera, sera...
visul oricărui profesor este să fie titular. la naiba! toată viaţa am învăţat, si constat că nu mă ajută la nimic. mai bine învăţam să fac covrigi sau gogoşi. după noua lege, numar 3... alineatul al treilea mai din dreapta (deja mă enervez), mă puteam titulariza. însă nu am suficiente ore pentru a mi se aplica legea.
aud un poc şi cred că mi-a crăpat inima, în două sau în nouăzeci şi nouă. nu, era doar capsa de la sutien. respir uşurată.
eu par vitează, si deloc afectată. însă sufletul şi scoarţa cerebrală fac şedinţă de bloc:
- băi nene, da' fata asta ne omoară cu zile.
- da, frate, n-are şi ea pic de noroc, comentează sufletul.
- da' zău că m-am săturat de învăţat, se jelea creierul. îmi bag picioarele în ea de viaţă de intelectual, şi mă duc în insulele Maldive să mor prăjit de soare, nu de zeci de cărţi şi scheme şi stress. nu mai suport ştiinţa. fata asta m-a exasperat! nu e an în care ea să nu dea examen. sinapsele mă urăsc, axonii vor să se scurteze şi să strice circuitele. are o mulţume de idei, mă uit cum circulă prin fascicule ascendente şi descendente. e ca la nebuni în capul ei. uite aşa, de-al năibii, m-am răzbunat. i-am dat nişte dureri cumplite - i-am strâmbat puţin un fascicul - să mai stea şi ea ca o lady să se relaxeze, să vizioneze un film, să citească o revistă. pe neuronul meu de boss că nu mai suport.
- în ultimele zile şi eu am suferit rău de tot. am avertizat-o, trimiţând semnale. mă mir că a decis să îmi dea vitamine, scânci îndurerat sufletul.
*
que sera, sera...poate voi deveni purtătoarea de cuvânt a ministrului Educaţiei, Cercetării şi Tineretului...
poate va trebui să renunţ la învăţământ...
poate voi lucra la o şcoală particulară... sau în învăţământ universitar...
poate ajung să lucrez la Institutul Cultural din Belem...
poate ajung o scriitoare de succes şi călătoresc prin lume să îmi promovez cărţile...
şi, în final.... que sera, sera...
7 comentarii:
Chestia cu norocul e chiar asa, mai rau e ca sunt unii prosti gramada si au noroc cu carul, incat nu mai stiu ce sa faca cu el....
Mult calm si viata merge mai departe....stiu e greu, si parca daca vii impotriva curentului e mai bine ?
O noapte linistita!
@ Elena:
Nu stiu ce mai e bine, si ce nu.
Imi doresc doar sa ajung departe si sa fiu apreciata in ceea ce fac.
Poate voi trai in alta tara, unde povestile sa fie ppublicate... si editurile serioase si parintii sa aiba posibilitatea de a investi in educatia copiilor.
daca nu inveti tot timpul ti se atrofiaza creierul.. asa ca e bine :)
@ Octalon:
:) voi invata si ATAT... fara examene, fara diplome... va fi invatare utila, pentru SUFLET si MINTE. invatare creativa... voi reinventa invatarea...
:)multumesc pentru surpriza.
Si azi ai scris misto despre lucruri serioase! :0
Pup mult!
offf Doamne...si iata cum un ministru semidoct, omoara prin puterea conferita...omoara inteligenta, omoara sperata, omoara tot ce atinge...Clau, nu te consuma...stiu ca e greu daca nu chiar imposibil, dar incearca...mai ai nevoie de tine...stii mult mai bine ca mine ca neuronii nu se regenereaza...ai grija de cei pe care ii ai...zambete, imbratirasi si pupicei caldurosi...
@ Iuliana:
Daca te uiti atenta, e tot la ziua in care am scris la misto...
Insa, am fost afectata... :( :(
@ Carpe Diem:
Da... e trist... mai am putin si am aceleasi studii cu dnul ministru... doar ca el le-a facut in afara.
E greu sa nu ma consum... e viata mea... am invatat atat si mi-e jena sa spun ce salariu am. Si o femeie de servici are salariu mai mare decat al meu. E penibil. Formez oameni.
Trimiteți un comentariu