se pierde printre rafturi. zareste o rochie atat de finuta, ce stie ca i se potriveste.
- imi place rochia asta! ce zici?
- pentru o slabanoaga ca tine, e perfecta! dar pentru cine vrei sa fii sexy?
- ha ha ha. pentru mine, draga mea, doar pentru mine.
- ihmmm... sa zicem ca te cred.
si au inceput sa rada.
*
- ma simt vinovata pentru singuratatea mea...
- de ce? ca ai sansa sa intalnesti barbati ciudati, asta nu inseamna ca tu ai vreo vina.
- ba da. candva, am renuntat la un barbat care ma iubea. de ce am renuntat? pentru ca devenisem studenta. pana atunci eram egali. avea o sora cu acelasi prenume ca al meu. era minunat! si mi-a scris ca a facut o cadere nervoasa, si era in spital. m-am simtit ultimul om.
peste ani, am fost parasita si eu. pentru o alta femeie, care intr-un final l-a parasit pe el, iar el a revenit la mine. un joc al nervilor imi pare azi. nu am putut ierta sau de fapt, nu uitasem.
mi-a fost teama sa iubesc un om bolnav de epilepsie. ma intrebam mereu de ce sunt atat de reea? cum alte femei pot iubi orbi sau barbati bolnavi si eu nu pot? raspunsul il stiu foarte bine: pentru ca imi doresc copii sanatosi, puternici, frumosi, isteti.
mereu daruiam foarte mult, crezand ca pot acoperi rautatea din mine. cand mi se vorbea urat, preferam sa renunt la relatie decat sa-l infrunt. iau lectii de comunicare. stiu ca nimeni nu este perfect. nici eu, nici ei.
mi-am pierdut increderea ca voi gasi pe cineva care sa se plieze pe sufletul meu. cred in oameni, socializez.... dar totul are o limita bine stabilita. nimeni nu mai patrunde in inima mea, in spatiul meu intim.
- hei, credeam ca ai iesit din starea asta proasta!
- asa credeam si eu, dar se pare ca doar ma prefac. sunt ranita! si ranile astea sufletesti se vindeca foarte greu! sau poate niciodata?!
- parca vad ca ma anunti ca te mariti intr-o luna si nu voi avea timp sa imi pregatesc toaleta!
- ha ha ha. ce gluma buna! insa nu tine.
*
si-a cumparat rochia... si da, va fi frumoasa in primul rand pentru ea. si in ultimul rand tot pentru ea.
o lacrima se rostogoli pe obrazul fardat....
- imi place rochia asta! ce zici?
- pentru o slabanoaga ca tine, e perfecta! dar pentru cine vrei sa fii sexy?
- ha ha ha. pentru mine, draga mea, doar pentru mine.
- ihmmm... sa zicem ca te cred.
si au inceput sa rada.
*
- ma simt vinovata pentru singuratatea mea...
- de ce? ca ai sansa sa intalnesti barbati ciudati, asta nu inseamna ca tu ai vreo vina.
- ba da. candva, am renuntat la un barbat care ma iubea. de ce am renuntat? pentru ca devenisem studenta. pana atunci eram egali. avea o sora cu acelasi prenume ca al meu. era minunat! si mi-a scris ca a facut o cadere nervoasa, si era in spital. m-am simtit ultimul om.
peste ani, am fost parasita si eu. pentru o alta femeie, care intr-un final l-a parasit pe el, iar el a revenit la mine. un joc al nervilor imi pare azi. nu am putut ierta sau de fapt, nu uitasem.
mi-a fost teama sa iubesc un om bolnav de epilepsie. ma intrebam mereu de ce sunt atat de reea? cum alte femei pot iubi orbi sau barbati bolnavi si eu nu pot? raspunsul il stiu foarte bine: pentru ca imi doresc copii sanatosi, puternici, frumosi, isteti.
mereu daruiam foarte mult, crezand ca pot acoperi rautatea din mine. cand mi se vorbea urat, preferam sa renunt la relatie decat sa-l infrunt. iau lectii de comunicare. stiu ca nimeni nu este perfect. nici eu, nici ei.
mi-am pierdut increderea ca voi gasi pe cineva care sa se plieze pe sufletul meu. cred in oameni, socializez.... dar totul are o limita bine stabilita. nimeni nu mai patrunde in inima mea, in spatiul meu intim.
- hei, credeam ca ai iesit din starea asta proasta!
- asa credeam si eu, dar se pare ca doar ma prefac. sunt ranita! si ranile astea sufletesti se vindeca foarte greu! sau poate niciodata?!
- parca vad ca ma anunti ca te mariti intr-o luna si nu voi avea timp sa imi pregatesc toaleta!
- ha ha ha. ce gluma buna! insa nu tine.
*
si-a cumparat rochia... si da, va fi frumoasa in primul rand pentru ea. si in ultimul rand tot pentru ea.
o lacrima se rostogoli pe obrazul fardat....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu