cu zambetul pierdut printre ramurile inghetate, cu genunchii prizonieri ai gerului... ajung la scoala. acolo unde nu-mi place. bine ca am doar trei ore. nu-mi place ca ne prefacem ca facem educatie. acolo, traiesc vremurile lui Caragiale. nu credeam ca am sa traiesc astfel de clipe: adevarate crize de isterie din partea dirigintelor. (doamnelor, nu le faceti niciun bine, credeti-ma! si ati pierdut si stima mea).
fusesem anuntata ca este o problema si voi avea o intrevedere cu domnul director. am inrebat daca este grav, si mi s-a spus ca exista rezolvare.
o saptamana in care nu am fost buna de nimic. gandul imi era acolo.
ziua cea mare a sosit. fata in fata cu domnul director.
- Claudia, stii ca te consider o fata desteapta si am incredere in tine. uite, doua direginte de la clasele X si Y, au venit revoltate sa-mi spuna ca ai lasat corigenti.
- da, am lasat corigenti, am constiinta curata ca am procedat corect. daca doriti, va dau in scris motivele. (apoi i le-am enumerat dansului).
- te cred. mi-au cerut sa modific mediile, sa ma impun in fata ta.
- stiti ca asta insemna fals in acte, nu? si zambesc.
- da, oricum nu faceam asta fara sa te intreb.
...
si noi, oameni corupti, dam educatie. suntem modele pentru cei care stau in banci. uneori, inteleg de ce sunt apreciata de copiii cinstiti, care muncesc pentru notele lor. si, din experienta mea (de cativa ani) mai stiu ca, tocmai acesti elevi lasati corigenti ma saluta pe strada dupa ani de zile.
fusesem anuntata ca este o problema si voi avea o intrevedere cu domnul director. am inrebat daca este grav, si mi s-a spus ca exista rezolvare.
o saptamana in care nu am fost buna de nimic. gandul imi era acolo.
ziua cea mare a sosit. fata in fata cu domnul director.
- Claudia, stii ca te consider o fata desteapta si am incredere in tine. uite, doua direginte de la clasele X si Y, au venit revoltate sa-mi spuna ca ai lasat corigenti.
- da, am lasat corigenti, am constiinta curata ca am procedat corect. daca doriti, va dau in scris motivele. (apoi i le-am enumerat dansului).
- te cred. mi-au cerut sa modific mediile, sa ma impun in fata ta.
- stiti ca asta insemna fals in acte, nu? si zambesc.
- da, oricum nu faceam asta fara sa te intreb.
...
si noi, oameni corupti, dam educatie. suntem modele pentru cei care stau in banci. uneori, inteleg de ce sunt apreciata de copiii cinstiti, care muncesc pentru notele lor. si, din experienta mea (de cativa ani) mai stiu ca, tocmai acesti elevi lasati corigenti ma saluta pe strada dupa ani de zile.
9 comentarii:
Claudia, nu mă crede nimeni când povestesc despre faptul că ni se spunea să nu lăsăm corigenţi.
Am lăsat şi eu, să ştii! :)
A venit inspectoarea de specialitate şi m-a luat la rost: "De câte ori am fost eu la respectivul elev acasă să-l ajut la lecţii?"
Vezi? Pe lângă salariul de ruşine acesta e un alt motiv pentru care am renunţat la învăţământ.
Ce să faci cu un "ministru" ca Funeriu? E corigent, săracu!
@ Diana Alzner:
Mi se pare cumplit... oricum il trec pe urmatorul semestru, desi nu ar merita.
Dar de la asta pana la adevarate crize de isterie din partea colegelor, care au o anumita varsta, mi se pare cumplit.
Imi place meserie, si in ciuda salariul mizer, mai stau pentru cativa copii care imi dau speranta ca se poate.
Da... unii copii se indreapta.. si nu ii stricam noi, profii care inca ne mai bucuram la un pachet de cafea de la parintii celor care nu merita sa fie trecuti? :((
Of, Doamne, ce tara! Sistemul de invatamant la pamant! Sistemul sanitar la pamant! Cum sa nu ajengem si noi cu sistemul nervos la pamant?
@ Iuliana:
Ne si place asta...
Daca ne-am mobiliza, si am face fiecare cate putin, ar fi ceva, s-ar vedea (sunt sigura) rezultate.
Daca am daruo fiecare din talentul primit de la D-zeu si am face o fapta buna (minuscula) in fiecare zi.... am evolua.
Da, ai dreptate, Claudel, dar ma ingrozesc cand vad cata blazare e in jurul meu. Din ce in ce mai mult sictir, indiferenta, rautate... Daca vrei sa faci ceva bun, ii plictisesti pe cei din jur si se uita stramb la tine.
"DAR TU NU AI ALTCEVA MAI BUN DE FACUT CU TIMPUL TAU?" cam aceasta e intrebarea rostita sau citita in ochii lor.
Oh, Doamne, incotro ne indreptam?
Asta e o realitate cruda...in felul asta noi ca natie ajungem sa fim cunoscuti ca niste semidocti, incapabili de a ne descurca in propria tara...deja toti strainii considera ca noi venim din corturi si ca scoala noastra se rezuma la primele doua clase...
toate sunt la pamant acasa, in Ro...nu ma surprinde povestea asta intr-o tara in care doar aparentele mai conteaza....
Eu, consilier psihopedagog, am obligatie de catedra 2 ore de cultura civica. Si am lasat corigenti! Nu unul, nu doi, ci patru! Suntem dascali si nu ne putem prostitua didactic! Punct! Iar peste decizia noastra, din rubrica noastra de catalog, NIMENI nu are dreptul sa intervina!
Ah! Inca ceva! Sistemul se va curata usor usor de toate vlastarele comuniste! Trebuie numai ca noi sa le invingem cu rabdare cat cuprinde!
@ Carpe Diem:
:) Noi dascali suntem de vina ca acceptam si le dam nas.
@ Cora:
Nici eu n-am patit asa ceva pana acum... a fost un soc pentru mine. Asa crize isterice nu am vazut niciodata.
Sper sa scapam de vlastarele acestea... chiar sper.
Trimiteți un comentariu