zile cu ceai si dureri chinuitoare, sfasietoare, epuizante - pana la transpiratie-... si injectii... si avertismente... si indemnul: "nu te mai stresa! viata ta se va sfarsi mai curand decat iti poti inchipui!"zile in care, am primit cele mai frumoase mailuri... care mi-au confirmat ca am talent. ha ha ha. deci... sa mai traiesc. am de ce!
cum ar fi daca... daca ai afla ca mai ai un an de viata. ce ai face? in niciun caz sa plangi.
mi-am pus aceasta intrebare, si mi-am amintit de filmele pe care le-am urmarit de nenumarate ori intr-o vreme: "A walk to remember" si "Sweet november". Da, asa as trai... intens si plina de incredere.
am inteles ca as iubi neconditionat si nu as mai da importanta (pe care azi o dau) cuvintelor grele, rautatilor si invidiilor; as face numai si numai ce-mi place; as scrie tot ce am notat in agende; poate as cersi mila de a-mi fi publicata povestea cu Tobias (neseriosi editorii din tara asta) astfel incat sa o vad "vie". am scris-o cu tot dragul din lume, cu toata dragostea de poveste si iubirea de mama; as acorda mai multa atentie oamenilor din viata reala - macar sa ramana cu ganduri frumoase despre mine.
ieri... am fost nevoita sa chem salvarea sa-mi faca ceva injectabil. medicul mi-a spus ceva, si am zambit.
- "e bine ca aveti putere sa zambiti!"
- "pai ce sa fac acum... sunt om... trebuie sa mor si eu din ceva!"
- parerea mea e ca nu e deloc bine ce vi se intampla... si daca nu va controlati.... totul se va sfarsi.
zambesc. si zambesc. si iar zambesc.
21 de comentarii:
Imi pare rau sa citesc asta...doresc sa-ti fie bine draga mea prietena,sa te refaci si sa citesc ganduri fericite! O zi cu zambete iti doresc!
Cunosc senzatia caderii, si a transpiratiile reci .
Se pare ca optimismul, acel zambet al tau pt cei din jur si pentru tine, salveaza mai curand decat injectia in sine.
...vei fi bine, atat cat tu iti doresti.
tu trebuie sa ai mai multa grija...sa incerci sa nu te mai lasi afextata de inconjuratorul crud...daca vrei sa fi citita in toate limbile, trebuie sa ai grija...
M-am gandit de multe ori, ce-ar fi daca... Eu sincer, de-as mai avea un an de trait, as face totul la fel. Ca acum. :)
@ Tasha:
Imi va fi... de-as putea sa ma schimb... pana atunci, voi fi dependenta de medicamente.
@ Brandusa:
Da... sper sa reusesc sa zambesc si
sufletului meu, si sa-l iubesc cu adevarat. :)
@ Carpe Diem:
NU ai auzit de publicatii post mortem? :)) Sunt mult mai apreciate... ma gandesc la Van Gogh. :)
@ Pacatoasa:
Cu mici exeptii, cred ca si eu... as intensifica unele placeri, insa... :)
M-am ingrijorat putin cand am vazut ca nu vii azi... Ma uitam mereu inspre usa... Nu stiam ca ti-e asa rau... Auzi, a fost nevoie de salvare! Esti mai bine acum?
Sanatate multa! Doamne ajuta!
Pupici si imbratisari pline de energie!
@ Iuliana:
Eu sunt aia.... ori la bal, ori la spital. :))
Am prins ceva puteri... cat sa tin o cana cu apa in mana... :)
Nu cred ca astepti minunea publicatiilor post mortem.....ai scris suficient pentru a fi publicat dupa ??? .Si apoi unde vrei sa fugi asa repede, cand atat de multi vor sa fii aici ?
Grabeste-te sa te faci cat mai repede bine, vei vedea cat de fericita vei fi, cand vei constata ca poti sa mergi inainte cu fruntea sus.
Te imbratisez cu mult drag si.....nu uita sa razi in fiecare zi!!!
Imi pare rau ca nu te simti bine..
@ Elena:
:) Daca adun toate folderele, le scutur putin, iese ceva de publicat in cateva reviste si ziare. :)
Rad... fac haz de necaz... :)
@ Je ne reve plus:
Doar asa imi dau seama ca sunt doar un simplu om... ratacit pe pamant...
http://www.youtube.com/watch?v=j_3WFYECN40&feature=related
@ Je ne reve plus:
Multumesc din totsufletul.
Un zambet urias pentru tine... o imbratisare prietenoasa!
Si eu te imbratisez.. sa te faci bine!
Pupici magici:*
http://www.youtube.com/watch?v=l5pIC2MIelQ
Nu te juca cu sănătatea, Claudia. Ți-o spun pentru că și eu fac la fel și m-am distrus, atât fizic cât și sufletește. Stresul ăsta ne scurtează din viață extrem de mult. Eu deja am temeri grave legate de mine, de genul că din cauza asta voi reuși greu să fac un copil și altele. Uneori parcă simt realmente că o să înnebunesc și mă imaginez la nebuni. Serios vorbesc. Nu înțeleg de ce ne-a dat Dumnezeu așa, să ne consumăm noi cât și pentru alții.
Îți doresc să nu se mai repede episodul și ai grijă mare de tine.
@ Diana:
Da, am grija... insa, uneori nu mai tine de mine. Sunt luata prin surprindere si rapusa cat ai zice "aoleu". :)
Crezi ca mie imi place ca fel si fel de medici sa-mi vada fundul...plus ca mi-e frica de mor de injectii. :)) Sau cand ma tavalesc de durere, si mi-as baga capul intr-o menghina... crezi ca ma simt confortabil?
Dar... poate cresc si eu o data si inva sa ignor rautatile. :)
Sanatate multa si tie, draga mea. Tu esti chiar tanara. Ai grija!
heiiii
nu e zambetul tau...
ce e acolo, ce te macina, si te aduce in starea asta?
>:D<
@ Monica:
Un psiholog stie... :))
Da, cred ca e teama ca nu voi duce la sfarsit, cand mi-am propus, anumite sarcini.
Mie teama ca nu sunt la nivelul asteptarilor celor din jur.
Mai bine nu vorbim noi la un suc, cappuccino, ceva? :P
Pupici magici!
Clau, in acest punct astept sa vad o poza de-a ta tinand in palma propria ureche, proaspat retezata...daca tot te gandesti la Van Gogh...;-)
@ Carpe Diem:
:)) :)) Eu ma refeream doar la opera, nu si la nebunie. O am si eu pe a mea, stai linistit. :))
Ganduri alese, zambete si magie!
Trimiteți un comentariu