vineri, ianuarie 7

pentru un zâmbet

Eu sunt Popey. Nu mă hrănesc cu spanac, ci cu îmbrăţişări. Măcar de-ar fi live... sunt doar virtuale, dar bune şi aşa.

Cu chiu cu vai şi iar vai şi iar chiu, reuşisem să ajung la 49,4 kg. Să vă spun că le-am dat jos doar în două zile de şcoală? Ei da, v-am spus-o, ce mai tura vura.

Venind spre casă, în autobuz, un domn posesor al unui câine frumos, ţinut fără lesă, m-a făcut să zâmbesc. (am înţeles câtă lume supărată este în ţara asta). câinele a deranjat o doamnă, care a vociferat destul de elegant. replica domnului a fost: "dar ce vreţi doamnă, să-l duc la Antipa?" :)) Apoi, domnul s-a conversat în italiană cu mândreţea sa de câine.

Nu mai avem răbdare. Nu ştim să ne mai bucurăm de nimic...

Niciun comentariu: