zi cu emotii

zorii zilei imi bat in geam.

-buna dimineata. am venit sa te racorim.

-buna dimineata sa fie pentru noi toti, raspund si ma asez in pat.

nu mi-e somn, dar simt nevoie sa stau putin cu gandurile mele si sa le asez cronologic, in ordine.

emotiile apar si imi patrnd prin vene. le simt cum circula si in curand ajung la inima. ma ridic si merg sa ma spal ci apa rece.

"inca putin, imi spun si incerc sa ma incurajez. ai trecut si prin mai greu de atat. poti, si va fi bine. esti o invingatoare, tu stii asta, dar adesea uiti, lasandu-te prinsa in mrejele emotiilor. sunt oameni dragi, care iti tin pumnii."

simt ca viata mea se va schimba in curand. simt ca voi deveni MATURA si mult mai asezata - la propriu si la figurat. am emotii si pentru asta, dar imi doresc. vreau doar sa fiu pregatita si sa fie bine. sa nu dezamagesc, sa nu fiu dezamagita.

aseara am scris la o poveste. m-am eliberat. pornesc - cum un bun prieten imi spune - pe urmele lui Creanga (mare talent de povestitor).

acum, iau o foaie si scriu povestea vietii mele ce ma asteata. e atat de senina si calma si vie si frumoasa si vesela si spornica, incat nu-mi vine sa cred ca eu voi juca rolul principal. am facut ceva repetitii, sper sa nu ma balbai, sa fiu stapana pe mine si sa sa fac lucrurile asa cum e bine sa fie: frumoase, minunate, utile celor dragi mie, dar mai ales sufletului meu.

peste cateva ore pornesc spre Gradina Botanica... inca putin ca studenta... inca doua referate de sustinut. hai ca poti! zambeste si daruieste zambete! oamenii au nevoi de ele... azi, mai mult ca oricand!