Zbor printre stele şi e atât de rece.
Visele dispar, gândurile se evaporă.
Ating Luna şi dorul îmi trece.
Lumina mă orbeşte,
Sufletul mi-e gol,
Iar Pământul e departe,
Atât de departe.
Să mă mai întorc?
La cine, la ce şi de ce?
Pun mâinile sub cap şi adorm.
Număr fire de nisip
Zâmbesc la umbra Lunii
Şi zâmbetul îmi pare enorm,
Montruos şi hidos.
Totul e alb…
În jur şi-mprejur,
Divin şi pur,
Respir… şi suspin… şi îndur.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu