joi, decembrie 2

vise inghetate


visele mele au fost batjocorite.
acum, plang pentru ele, caci erau atat de frumoase, sincere, stralucitoare si.... mai presus de toate, atat de firesti.

ieri, visele mele au inghetat.
am vrut sa le fac respiratie artificiala, dar au renuntat sa mai reinvie.

sa iert? sa continui? sa ma opresc? sa tac?

oare care este scopul meu aici si acum, pe Pamant?!

nu mai vad... nu mai aud... nu mai sper... nu mai cred... nu mai iubesc... nu mai rad...

8 comentarii:

adriana spunea...

dragta noastra, orice sut in fund este un pas inainte...fruntea sus, respira adanc si mergi mai departe...

magister_ludii spunea...

http://www.youtube.com/watch?v=OZdFErDoU3U

stelica/fane spoitorul spunea...

Ti-am trimis un mail. Sper sa te incurajeze. NU ne cunoastem.

DOAR NOI spunea...

@Adriana:

da... asa este; insa, cand e vorba de visele tale curate, construite cu migala... te doare mai rau decat daca ar fi aruncat cu pietre.

multumesc de sustinere, oricum!

DOAR NOI spunea...

@Magister:

Multumesc de vizita si pentru gift... :)

ca intotdeauna, nu vii in vizita cu mana goala. am remarcat si iti raman recunoscatoare.

DOAR NOI spunea...

@ Stelica:


Multumesc pentru incurajare.... :)

E vorba de nesansa la mine... intalnesc numai lasi... :)

mihaidcuza spunea...

Din fericire, viata nu trebuie sa ne dea noua vreun sens. De asemenea, lumea nu ne datoreaza nimic (ea a fost aici prima, inaintea noastra). De aceea, noi suntem cei chemati sa dam sens vietii. Noi suntem cei chemati sa oferim lumii.

DOAR NOI spunea...

@Mihai:

Multumesc ca m-ai luminat...
Cu toate astea eu tot nu-mi gasesc sensul si rostul pe aici...