femeia care-si implineste vise

o dimineata rece, ursuza, umeda si posaca de octombrie. ea isi face planuri, aseaza vise in sertarul de sus, dorinte in sertarul de jos, speranta in toate buzunarele, zambete si bucurii in geanta, in portofel si manecile camasii. blindata cu aceste arme, porneste spre lacul din apropierea casei albe, spatioase, cu pereti de sticla - asa cum a visat- o - construita de curand. am uitat sa spun ca acoperisul e din tigla rosie. e frumos. e ceva intr-adevar de vis sau de poveste!

Ambitia si munca fac echipa buna impreuna. Ea stie ca fiecare vis pe care il are e nevoie sa il scrie, apoi il deseneaza, ii da viata, apoi munceste pentru el. Pas cu pas, etapa cu etapa. A inteles ca visele prind contur cand crezi cu ardoare in ele, cand le iubesti, si le ai tot timpul cu tine… in mintea ta, in sufletul tau. Uneori, oamenii din jur o considera vrajitoare. Insa, ca sa nu mai produca invidie, rautate, panica… se ascunde de cei din jur. Isi prelucreaza visele din lut cu multa migala si enorm de multa dragoste. Viata i-a spus ca in tot ce face sa puna cateva miligrame de iubire si un zambet.

Adesea, tanara visatoare - dar cu limita – este otravita de pizma ce i-o poarta cei din jur. Da, se scutura, se roaga sa fie ocrotita… dar sufletul ei este distrus, se topeste putin cate putin.

Rezemata de scheletul metalic al pontonului, privind in larg, la luciul apei si la orizontul unde apa se imbina cu cerul senin, stie ca va deveni CINEVA insemnat pentru cei din jur. Totul este realizat cu scopul de a fi folositor oamenilor.

Rautatea, invidia, furia cunoscutilor se transforma in fulgere si trasnete si nori rebeli si negri….

Toate trec… si soarele va rasari din nou, si primavara va sosi, si iarba va incolti si pantecele tanarei va rodi prunci frumosi, destepti si veseli. Ea ii va creste in spirit crestin, cum ea a descoperit destul de tarziu.

Priveste in departare… isi sterge o lacrima, indeasa in buzunarele jachetei bleumarin pumnii stransi pana simte unghiile sfasiindu-i pielea palmelor care sangereaza, isi inalta fruntea spre cer, o raza de soare ii face timid cu ochiul. Ea zambeste si paseste smerit, cuminte spre casa luminoasa, alba, noua, construita cu multa dragoste, truda si placer alaturi de sufletul ce-i va fi pereche, la bine si la greu, pana ce moartea-I va desparti.

Toate se petrec cand te astepti mai putin… toate se obtin cu efort si sacrificii marete…

Adesea finalul are un gust bun… cel al reusitei!