luni, septembrie 6

printre lacrimi

viaţa asta e aşa crudă... uneori obosesc să mă lupt cu ea. şi eu sunt o căpoasă şi vreau să fiu corectă!
azi, am fost nedreptăţită... cu zâmbetul pe buze în faţa tuturor (şi nu erau puţini), care mă priveau cu milă (?) sau cu părere de rău, am ajuns acasă şi mi-am vărsat oful şi durerea în pernă...

oare de ce obţin totul doar prin muncă? de ce nu primesc şi eu ceva gratis.? aşa... o moştenire. ..sau un bărbat bogat (aici glumesc; nu îmi doresc aşa ceva; m-aş simţi sclavă).

am nevoie de dragoste!... şi sper ca în weekend-ul acesta să ne plimbăm cu bicicletele prin parc.

adesea e atât de bine să te mulţumeşti cu puţin... să stai acolo în conul de confort... să nu-ţi demonstrezi că vrei mai mult.
dorinţa îţi aduce suferinţă... ca şi inteligenţa... era şi o vorbă: "fericiţi cei săraci cu duhul!"
cred că voi spune piua vieţii o perioadă... se pare că o deranjez prea mult cu "mofturile" mele de autodepăşire... o aud cum îmi spune, transpirată, ştergându-şi sudoarea cu o palmă tremurândă: "dar mai stai dracului şi tu o clipă. numără frunze sau taie-le pentru câinii vagabonzi. intră în hibernare. m-ai epuizat. îmi vine să-mi iau câmpii şi văile şi dealurile şi să nu te mai văd."

mă aşez cuminte şi dorm... parcă nici n-aş mai scrie o vreme, dar îmi face bine...


12 comentarii:

Diana Alzner spunea...

Claudia, undeva prin faldurile realităţilor care ne încojoară, există ceva cu totul special pus deoparte pentru tine.
Fiinţele speciale primesc lucruri speciale într-un mod cu totul special.
Ai încredere, ţi-o spune cineva care cu puţin timp în urmă nu credea în minuni. Şi care acum crede.

INCERTITUDINI spunea...

Nu știu prea multe despre tine.
Dacă ești profesoară, nu trebuie să fac eforturi prea mari, să-mi inchipui cît de greu este , de cele mai multe ori.
Iubesc toamna, pentru că o simt, cumva, ca stare de spirit, dar, cu ani in urmă, toamna era pentru mine un coșmar.
Știi, poate nu este chiar un nenoroc să obții lucurile cu mult efort.
Zic din experiență.
Zile frumoase îți doresc!

adriana spunea...

Asta suna a depresie...ce e cu tine, draguto?

DoarEu spunea...

@Diana: Iti multumesc din suflet de incurajari... e vorba doar despre faptul ca atunci cand merit, chiar imi doresc sa primesc! am daruit mult, neasteptand nimic in schimb.
ba, drept rasplata am fost jignita...
azi am pierdut un examen doar ca m-am incapatant sa nu dau bani!

@Incertitudini: Multumesc... imi iubesc meseria, este ceea ce mi-am dorit sa fac! Chiar daca am fost numita curand "halal de profersoara", imi stiu valoarea... si nu numai eu. Acum, mi-e greu doar financiar, caci as vrea sa fac niste cursuri pentru sufletul meu.

@Adriana:Nu sunt deprimata... inca e soare...
Doar putin suparata ca nu e totul corect in viata asta...
Dar, se vor indrepta lucrurile...

tu26dor spunea...

nu lasa depresia sa te doboare. eu te-am cunoscut ca o femeie puternica! nu ai nevoie de lucruri gratis. satisfactia obtinerii prin munca a unui obiect ravnit e infinit mai mare decat daca primesti obiectul gratis.
imi pare rau de "halal profesoara". esti o profesoara pe cinste.acum ridica-ti capul din perna cu zambetul pe buze si mergi inainte. cu siguranta ai sa iei examenul data viitoare.

DoarEu spunea...

Multumesc din suflet Tudor!
Nu e depresie... chiar sunt super ok. INsa, ma doare ca sunt bine pregatita si vreau sa primesc ce merit! De ce sunt oameni care nu-si fac datoria? Mie cine imi da ceva in plus ca le invat copii sa isi stearga nasulin clasa a VII-a? Am muncit mult, mereu, pentru orice... pentru examene, pentru o slujba, pentru o pereche de cizme pe care mi-am dorit-o!
Am fost corecta si buna, si am fost jignita de oameni complexati si frustati! Si ma intreb: de ce? Stiu ca e o intrebare retorica...

Am obosit sa fiu corecta... atata tot!

Ma incapatanez sa fiu un om ca valori morale!

Zambete si numai bine!
aaa... si SUNT O FEMEIE PUTERNICA! ITI MULTUMESC ORICUM... CHIAR SI PENTRU SUTURI.... AM FACUT PASI INAINTE! :)

Draga spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.
DoarEu spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
CORA spunea...

Chiar azi dimineata ma intrebam: De ce pe unii ii rasfata soarta, iar cu altii este nedreapta? Cu ce sunt eu mai prejos decat altele?

Sunt atatea dorinte pe care mi le infranez din cauza limitelor de orice fel, iar altii (mereu altii, si poate gresesc ca ma raportez mereu la ei) le obtin atat de usor, fara nicio limita, fara niciun merit?

DoarEu spunea...

Off... credeam ca sunt singura sucita pe lumea asta. :))

Eu sunt de acord... ok, X are bani si isi plateste examenul. Eu, nu am bani - sau nu vreau sa dau mai bine zis - invat, demonstrez ca stiu... si de ce nu iau examenul?

Mi se pare nedrept! Inadmisibil!
Dar.. c'est la vie....

E firesc sa plang de ciuda...

Dar... lasa, ca avem si noi sansa noastra si norocul nostru! :)
Imbratisari!

Iuliana spunea...

Draguta mea, am revenit azi, pe seara, din micul, dar plinul concediu. Si sa stii ca mi-a fost dor de voi, de prietenele mele blogeritze. V-am purtat peste tot cu mine, sa stii.

Mi-a parut rau sa citesc acest post, dar sper ca de cand l-ai scris, ti-a trecut oful. Pupici.

DoarEu spunea...

Bine ai venit Iuliana! Si mie imi e dor de tine, si astept cu nerabdare un suc si o poveste live.

Da... a fost vorba de un esec, am fost suparata, dar a trecut!

Am tras invatamintele din intamplare si merg inainte!