luni, august 30

despre nunti...


Pornind de la un mail cu nunta regala din Suedia, in 19 iunie 2010 – impresionanta prin simplitate si eleganta - ma gandeam cum ar arata nunta mea.

m-am maturizat si am inteles ca oamenii sunt rai, foarte putini sunt cei care se bucura pentru fericirea ta, si am invatat ca totul devine interes ( o “buna” prietena care se casatoreste in septembrie, afland ca nu-mi permit sa merg la local, dar nu o vitregeam de prezenta mea la biserica, mi-a reprosat cu obraznicie – poate gresesc – “ma asteptam la un efort din partea ta, si stii ce ma doare? ca ai ales sa mergi la mare, in loc sa vii la nunta mea”). nu vreau sa ajung sa fac asta… sa cersesc sa vina oameni la nunta. Nu! Nu imi doresc o nunta cu fala, si sute de invitati – ca sa ce? Sa vada lumea cati oameni cunosc eu, ce relatii am, si cat sunt sau nu sunt de apreciata? – cu fanfara si sclipici, cu limuzina si fotografi peste fotografi.

Imi doresc o nunta micuta, cu familia si oameni dragi, cu suflet bun, chiar daca sunt numarati pe degetele de la o mana. Vreau ca fiecarui invitat sa-i fac o scrisoare de multumire – am inteles ca in Germania se procedeaza astfel – pentru ce reprezinta in viata mea. Vreau ca biserica sa fie din lemn si foarte primitoare (sunt cateva dragute in Bucuresti). Vreau ca rochia sa fie simpla si facuta pentru mine. Vreau ca lumanarile sa fie modeste si doar cateva flori atarnand pe ele. Vreau ca slujba sa fie frumoasa si asa cum este o slujba, nu pe repede inainte cum se intampla adesea. Vreau sa simt binecuvantarea lui Dumnezeu. Vreau ca fericirea si implinirea mea si a lui, a mirilor, sa purifice sufletele celor prezenti si sa se vada – cum si eu am vazut – ca dragostea invinge raul si ca dragostea chiar exista.

Si mai vreau, ca ingerii unei noi iubiri sa imi asculte si sa imi citeasca randurile, si emotionati sa-mi aduca sufletul pereche pentru a-mi testa sinceritatea si veridicitatea celor scrise mai sus.

(ziceam candva, recent, ca nu mai scriu despre iubire… urzicati-ma!! J)

10 comentarii:

Iuliana spunea...

Fie ca Dumnezu sa-ti asculte dorintele si rugaciunile! Si fie ca Dumnezeu sa-mi asculte si mie dorinta de a fi prezenta la nunta ta ca in povesti!

DoarEu spunea...

:))

Asa sa fie... Vei fi invitata de onoare, cea care a crezut in mine si m-a sprijinit! (mai sunt cativa. Adriana, care ne-a facut sa ne intalnim... este printre ei).

adriana spunea...

Claudia, sa vezi ce pateai daca nu pomeneai si de mine!

Si nunta noastra a fost simpla si plina de bucurie. Cu poze si filme facute de prieteni...suuuuper faine...in cerc restrans: familie si prieteni, 40 de persoane...cu o slujba cu cu drag la biserica, urmata de o petrecere la un rstaurant micut dar cu bun gust si primitor...tort deliciois de la o cofetarie greceasca si multe pupaturi... o ploaie zdravana inainte de biserica si mult soare la momentul pozelor pe trepetele bisericii.

Sa nu uit: un dans de deschidere, unde spre mirarea mea nu mi-am calcat deloc sotul pe picior si nici eu nu m-am impiedicat in pantofii cu toc.

Nu e de lemn biserica unde merg eu duminica la slujba dar harul parintilor duhovnicesti compenseaza.

Pe cand nunta?!

DoarEu spunea...

Draga mea Adriana,

Am zambit la citirea comentariului tau. Multumesc de descriere si incredere. Si stii ca nunta o doresc cat mai curand.. :) cred ca termenul limita va fi octombrie.

:))
zambete si voie buna! ganduri alese si multumiri pentru tot!

Iuliana spunea...

Wow! Asa repede? Pai atunci sa-mi scot rochia de ocazie de la naftalina! :)))

DoarEu spunea...

:)) :))
Asa repede... nu vreau sa stau prea mult pe ganduri! Vorba ceea: "la bal sau la spital".
E nevoie de o schimbare in viata mea rebela! Si, stii cum e: "unde-s doi puterea creste.." (imi doresc un om minunat, puternic, vesel, optimist, inteligent, alaturi de care sa construiesc lucruri divine).

Asa ca, aeriseste rochia... :)Pupici si zambete!

MyEyesOnyou spunea...

Si viata sa-ti fie frumoasa dupa nunta...la fel de frumoasa ca nunta pe care ti-o doresti...

DoarEu spunea...

@MyEyesOnyou, iti multumesc din suflet pentru comentariu! asa sa fie... si am sa relatez cu mare drag si voi impartasi bucuria si fericirea cu voi!

zambete pentru o zi frumoasa!

adriana spunea...

Claudia, sa inteleg ca a apraut cavalerul pe cal alb?!

DoarEu spunea...

eeee... stiu ca exista sanse... am de unde alege.. si daca vreau, pot sa fac acest pas! inca ma "joc" cu ideea!
mai am ceva de rezolvat inainte de asta...
am scris acest post, caci am avut puncte de plecare...

ganduri alese!