O femeie mi-a furat tatăl.
Cu dragostea lui cu tot.
De atunci, nu mai suport femeile
Hoaţe şi avide de iubire.
De-aş întâlni ultimul bărbat din lumea aceasta,
Dar sufletul lui ar fi vândut unei alte femei,
Am să fug, cu lacrimi în ochi,
Cu oasele îndoite şi sufletul puzzle,
Mâncând unghii şi rădăcini de arbori,
N-am să mai vreau nici mângâiere, nici alint.
4 comentarii:
draga mea draga, trec peste frumusetea poeziei si iti vorbesc tie direct...
un barbat, cat ar fi de... nu se lasa furat. se duce singur. e pacalit, mintit, poate, dar de dus se duce el.
iar daca alegi sa fugi, fugi de compromis, dar nu de mangaieri si alint.
Multumesc Ajnanina!
Da, fiecare are partea lui de vina... dar ea, ca femeie, trebuia sa-l lase langa copii macar, daca nu langa langa sotie. Poate gresesc!
Nu voi lua mangaierile ce trebuiesc date femeii mame...
Nu vreau sa judec si nici sa acuz sau scuz pe nimeni.Voi vreti marea si unica dragoste , totala.Poate el a gasit-o mai tarziu decat trebuia si pentru el nu a mai existat nimic altceva.Pacat ca, dupa cum presimt, acum sufera toti.
Cred ca singura care sufera sunt eu...
Nu stiu ce mi-a venit sa scriu despre asta dupa ani si ani....
Nu invinotesc pe nimeni... viata e ciudata, si am invatat ca tot ce facem in viata asta, platim... mai devreme sau mai tarziu!
Dar era tatal meu... voiam sa mi-l lase aici.. putea sa-l foloseasca partial!
Trimiteți un comentariu