Zăpada scârţâie sub paşii grei. Razele soarelui se joacă cu bucăţile de gheaţă, ca un reflector pe patinoar. Lumea este grăbită, agitată, nervoasă, îngândurată.
În faţa clădirilor sunt puse plăcuţe cu sloganul: "Atenţie cad ţurţuri!"
Miruna, visătoare, atentă la convorbirea telefonică, nu a citit. Un ţurţure zglobiu, chiar atunci a vrut să alunece. Şi a alunecat chiar în capul Mirunei, care a căzut, fără conştiinţă pe gheaţa sticloasă.
... Când a deschis ochii, se afla într-o încăpere luminoasă, cu pereţi transparenţi, cu ghirlande de ţurţuri.
-Unde sunt? Cum am ajuns aici?, întreabă speriată Miruna.
-Eşti în Ţara Ţurţurilor! Bine ai venit. Unul dintre ţurţurii noştri, te-a lovit, fără intenţie. Am decis că este cazul să ne recompensăm.
Privind în jur, Miruna a observat un şir lung de omuleţi mici şi haioşi.
-Doriţi ţurţuri cu aromă de ananas?
-Poftiţi un buchet de ţurţuri, cu scuzele de rigoare pentru accidentul produs.
-Poftiţi un ruj ţurţure.
-Aceste agrafe ţurţure vă vor veni de minune. Sau acest ac ţurţure pentru coc! Aveţi un păr senzaţional, se auzi vocea unui omuleţ gras şi zămbăreţ.
-Oauua.... Nu am fost niciodată atât de răsfăţată, a răspuns Miruna uimită, fericită şi extrem de veselă. Îmi amintesc de copilărie. Ştiţi că am fost fascinată de lumea voastră? Mi-au plăcut mereu ţurţurii. Săream, îi atingeam şi îi măncam, imaginându-mi caă este îngheţată pe băţ. Mă duelam cu sora mea folosind ţurţuri pe post de spadă. Îmi făceam buzele cu ţurţuri. Ha ha ha. Vă ador! Sunteţi minunaţi. E aşa frumos la voi. Miroase a curat, a rece si bun. Aş dori să mai rămân cu voi, dar am agenda foarte încărcată. Vă rog să ma lăsaţi să plec. Mi-a părut bine că v-am vizitat ţara.
.... Miruna se ridică cu greu, prinzând mâna domnului elegant care se afla ăn faţa ei.
-Mulţumesc! zise Miruna, cu un zâmbet fermecător.
-Aveţi grijă domnişoara, gheaţa este periculoasă, iar fracturile şi mai şi.
-Ha ha ha... Aveţi dreptate...
.... Şi mă întreb eu, povestitorul, aceştia au rămas împreună sau şi-au văzut fiecare de drumul său? Dacă ar fi după mine.... au trăit fericiţi până la adânci bătrâneţi, cu doi copiii frumoşi şi multe vise împlinite.
În cazul lor, Cupidon şi-a făcut frumos datoria.
3 comentarii:
:)Să nu mâncaţi ţurţurii! Am auzit că zăpada bucureşteană e otrăvitoare... Zău, a zis la ştiri! :)
Doareu- daca se transforma in omul de gheata poate ramane acolo,dar in povesti totul e posibil !
Multumesc Diana! Promit ca voi fi fata cuminte si nu mananc turtuti. Oricum, mancarea nu este preocuparea mea de baza. Eu mananc ca sa traiesc, nu traiesc ca sa mananc. Sunt comoara la casa omului!
Asa-i Do Re Mi... sa ia fiecare decizia corecta!
Trimiteți un comentariu