Am reusit sa ajung la cinematograf. Sa povestesc si despre faptul ca evenimentele din ultima saptamana m-au bulversat atat de rau incat am confundant Cinema Studio cu Scala?! Da, va dau voie sa radeti. Recunosc: a fost o zi grea pentru mine. Cand esti asaltata cu intrebarea: “Ce se intampla la scoala? Cand te disponibilizeaza? Nu te increde in ce spun guvernantii…” (de parca am vreo putere… si daca cred si daca nu, nu pot face miracole), oricat as fi de optimista, ajung sa ma sperii, sa ma intreb: incotro? Incerc sa fiu calma si sa ma bucur de viata. Ca de exemplu… vizionare filme.
Am vazut doua filme in acest weekend. Sa nu-mi fie de deochi. Ha ha ha. “Into the wild” cu Emile Hirsch, Vince Vaughn, Kristen Stewart, regia Sean Penn – aventuri, drama. Poveste de viata, curaj, nebunie. Crescut intr-o suburbie bogata din Washington DC, Christopher McCandless decide la 24 de ani sa intrerupa legaturile cu familia, sa renunte la conturile bancare si sa plece in salbaticie. Ajuns in Alaska, Christopher renunta la masina, isi arde si ultimii bani si decide sa se decurce singur in tinturile pustii, vanand si mancand radacini. Corpul lui a fost gasit luni de zile mai tarziu, cauza decesului fiind probabil inanitia.
„Un sot in plus” cu Uma Thruman – o femeie frumoasa (acum depinde de gusturi). Un film de dragoste, usor, de duminica, coloana sonora ritmata. Mi-a placut partea psihologica a filmului (ca si in „Dragoste fara preaviz”), mi-a placut comparatia dintre „Doamna si vagabondul” cu o relatie intre doi parteneri, la prima vedere atat de diferiti. Mi-a dat de gandit. M-am gandit, firesc, la mine... si am inteles ca, da, e adevarat. Am cunoscut oameni care au citit enorm... biblioteci... sunt doxa... imi dadeau citate, dar, cand era vorba de maniere... ma lasau cu gura cascata. Da, vreau sa fiu rea si sa dau exemple... caci, nu ma refer la o anumita persoana din viata mea, ci in general... barbati din anturaj...
- Asteptand autobuzul, el urca primul… eu ramand singura cu Luna;
- Mi s-a trantit usa in nas, eu avand mainile ocupate;
- Sa te parasca sefului, din razbunare ca nu ai vrut sa iesi cu el la un suc;
- Sa se uite dupa femei, mergand brat la brat;
Dar, pentru ca sunt o norocoasa, am descoperit ca mai exista si barbati manierati. Slava Domnului! Inca nu-mi vine a crede… dar, dau Cezarului ce este al Cezarului. Am aflat ca se mai duc flori la prima intalnire, ca se mai anunta intarzieri neprevazute, ca mai sunt atenti la ceea ce povestesti, la gesturi pe care le faci… (in aceste momente sunt chiar entuziasmata).
Am inteles – ca si in film – ca nu exista barbatul ideal. Nu, cum nici eu nu sunt perfecta (desi mi-as dori – dar cred ca ar fi plictisitor sa nu gresesc niciodata, sa fiu ca un mulaj impecabil, fara niciun defect fizic) am invatat sa accept oamenii cu bune si cu rele, dar sa iau de la fiecare, sa observ ce au mai bun: ochi frumosi, maini ingrijite, cunostinte tehnice, literare, artistice… orice… absolut orice au bun si pot invata, inclusiv faptul ca sunt dornici de socializare. Par ca o lipitoare care “suge” frumosul si bunul din oamenii intalniti. Ha ha ha. Nu vreau sa dezamagesc! Din pacate nu m-am obisnuit sa ma iau si pe mine cu bune si cu rele. Din aceasta cauza, adesea, devin trista. Nu ca as fi trista in interiorul meu, ci pentru ca nu pot oferi in acel moment ceea ce se asteapta de la mine. Citind ceea ce am scris, observ ca mai am muuult de lucrat la mine. Imi amintesc ceea ce mi-a spus un coleg in generala, in urma unei jigniri ce i-o adresasem (mi-a fost lectie): “Asta sunt, nu am ce face, altul mama nu mai face!” Avea dreptate. Din acea clipa, nu am mai judecat oamenii dupa aspectul fizic. Sa fim seriosi, cui ii place sa fie dizgratios sau cu “defecte”: acnee, cicatrici… etc. Da, nu pot spune ca nu conteaza… dar, nu inseamna totul. – Ca si in film, cand Em (femeie de succes) se indragosteste de un pompier, imbracat sportiv, in defavoarea logodnicului, editor, elegant si cu bani.
Dragostea are criterii asa ciudate de a alege… Am iubit cerebral, am iubit cu inima… si stiu ca nu se compara. Am iubit pentru fizic (se poate numi iubire? Nu cred!), am iubit pentru inteligenta, am iubit pentru ca este OM BUN… si nu se compara. Am iubit in fel si chip… incat acum, mi-ar fi frica sa spun: da, iubesc!
Oauu… ce postare! Parca ar fi de Valentine’s day… ha ha ha!O saptamana cu dragoste, zambete, respect, admiratie, incredere ca sunteti frumosi/-oase!
Am vazut doua filme in acest weekend. Sa nu-mi fie de deochi. Ha ha ha. “Into the wild” cu Emile Hirsch, Vince Vaughn, Kristen Stewart, regia Sean Penn – aventuri, drama. Poveste de viata, curaj, nebunie. Crescut intr-o suburbie bogata din Washington DC, Christopher McCandless decide la 24 de ani sa intrerupa legaturile cu familia, sa renunte la conturile bancare si sa plece in salbaticie. Ajuns in Alaska, Christopher renunta la masina, isi arde si ultimii bani si decide sa se decurce singur in tinturile pustii, vanand si mancand radacini. Corpul lui a fost gasit luni de zile mai tarziu, cauza decesului fiind probabil inanitia.
„Un sot in plus” cu Uma Thruman – o femeie frumoasa (acum depinde de gusturi). Un film de dragoste, usor, de duminica, coloana sonora ritmata. Mi-a placut partea psihologica a filmului (ca si in „Dragoste fara preaviz”), mi-a placut comparatia dintre „Doamna si vagabondul” cu o relatie intre doi parteneri, la prima vedere atat de diferiti. Mi-a dat de gandit. M-am gandit, firesc, la mine... si am inteles ca, da, e adevarat. Am cunoscut oameni care au citit enorm... biblioteci... sunt doxa... imi dadeau citate, dar, cand era vorba de maniere... ma lasau cu gura cascata. Da, vreau sa fiu rea si sa dau exemple... caci, nu ma refer la o anumita persoana din viata mea, ci in general... barbati din anturaj...
- Asteptand autobuzul, el urca primul… eu ramand singura cu Luna;
- Mi s-a trantit usa in nas, eu avand mainile ocupate;
- Sa te parasca sefului, din razbunare ca nu ai vrut sa iesi cu el la un suc;
- Sa se uite dupa femei, mergand brat la brat;
Dar, pentru ca sunt o norocoasa, am descoperit ca mai exista si barbati manierati. Slava Domnului! Inca nu-mi vine a crede… dar, dau Cezarului ce este al Cezarului. Am aflat ca se mai duc flori la prima intalnire, ca se mai anunta intarzieri neprevazute, ca mai sunt atenti la ceea ce povestesti, la gesturi pe care le faci… (in aceste momente sunt chiar entuziasmata).
Am inteles – ca si in film – ca nu exista barbatul ideal. Nu, cum nici eu nu sunt perfecta (desi mi-as dori – dar cred ca ar fi plictisitor sa nu gresesc niciodata, sa fiu ca un mulaj impecabil, fara niciun defect fizic) am invatat sa accept oamenii cu bune si cu rele, dar sa iau de la fiecare, sa observ ce au mai bun: ochi frumosi, maini ingrijite, cunostinte tehnice, literare, artistice… orice… absolut orice au bun si pot invata, inclusiv faptul ca sunt dornici de socializare. Par ca o lipitoare care “suge” frumosul si bunul din oamenii intalniti. Ha ha ha. Nu vreau sa dezamagesc! Din pacate nu m-am obisnuit sa ma iau si pe mine cu bune si cu rele. Din aceasta cauza, adesea, devin trista. Nu ca as fi trista in interiorul meu, ci pentru ca nu pot oferi in acel moment ceea ce se asteapta de la mine. Citind ceea ce am scris, observ ca mai am muuult de lucrat la mine. Imi amintesc ceea ce mi-a spus un coleg in generala, in urma unei jigniri ce i-o adresasem (mi-a fost lectie): “Asta sunt, nu am ce face, altul mama nu mai face!” Avea dreptate. Din acea clipa, nu am mai judecat oamenii dupa aspectul fizic. Sa fim seriosi, cui ii place sa fie dizgratios sau cu “defecte”: acnee, cicatrici… etc. Da, nu pot spune ca nu conteaza… dar, nu inseamna totul. – Ca si in film, cand Em (femeie de succes) se indragosteste de un pompier, imbracat sportiv, in defavoarea logodnicului, editor, elegant si cu bani.
Dragostea are criterii asa ciudate de a alege… Am iubit cerebral, am iubit cu inima… si stiu ca nu se compara. Am iubit pentru fizic (se poate numi iubire? Nu cred!), am iubit pentru inteligenta, am iubit pentru ca este OM BUN… si nu se compara. Am iubit in fel si chip… incat acum, mi-ar fi frica sa spun: da, iubesc!
Oauu… ce postare! Parca ar fi de Valentine’s day… ha ha ha!O saptamana cu dragoste, zambete, respect, admiratie, incredere ca sunteti frumosi/-oase!
2 comentarii:
Mai sa fie ,mai sa fie ,cred ca am intrat pe o banda de sicronicitati amandoua ,ma si gandisem azi : omul are probleme mari cu elevii si tu ii recomanzi sa vada : Dead poet socety ,ar mai trebui sa -i recomanzi In to the wild si asta ar umple paharul ;cand colo tu l-ai vazut azi !,e asta ar trebui sa ne dea de gandit la amandoua ce inseamna mentalul colectiv ,ce se poate capta din el si mai ales sa ne dam seama ca nu tot ce gandim sant ale noastre ganduri ci si preluate multe din egregorul colectiv ,deci atentie mare la ce gandim ,mai ales negativ-e plin acum de capuse de astea, de care trebuie sa scapam .
In to the wild este film totem ,e duritea dusa la extem ca sa se izbaveasca omul ,sa speram insa ca zambetul cu care a murit pe buze spune ca s-a salvat ,ca a invins si ca lupta nu a fost zadarnica ,tu ai fii recunoscut plantele alea otravitoare si ai trait mult si bine chiar si in to the wild ,vezi la ce e buna biologia?bine daca stai sa te gandesti ce e mai important sa salvezi trupul sau sufletul? atunci scara valorilor se rastoarna si fiecare alege in functie de ce a aflat sau nu a aflat pana atunci .sa speram ca acum lucrurile s-au schimbat atat de mult incat nu mai trebuie sa fugim in to the wild ca sa ne salvam .
pe mine ma urmaresc cateva idei forta din film :cati dintre noi ar fii in stare sa faca ,sa constientizeze maya in care traim si sa poata sa-si taie cardurile ? sau sa-si dea foc la toate puntile ca sa ramana cu sine insusi? la masina ?? la legatura cu lumea? nu vad pe nimeni pregatit pentru gesturi atat de radicale ,din contra toti fug de intalnirea asta cea mai sacra si prefera sa stea in cele mai urate situatii numai sa nu ajunga fata in fata cu sine ,nu ma exclud nici pe mine stai linistita ,vidul ala care naste tot si care e cea mai vie si importanta parte din tine nu e strapuns decat de cativa in toata istoria omenirii de aia si devin legende ,avatari ,etc
Pana atunci insa incerc sa fac totul cu iubire ,daruire si pasiune si sa ignor o replica din film -cat rau isi vor face unul altuia sau cat rau si-au facut unul altuia fara sa constientizeze .;pentru ca daca as lua-o in seama ar trebui sa ma duc in to the wild urgent sau as realiza cat de adormiti sant oameni si atunci as fii nevoita sa-i iert automat pe toti si sa nu mai merg la nici un curs spiritual ,ca -gata am descoperit esenta .
dar bineinteles ca voi merge ca mai am multe de aflat ,asta e doar prima treapta ca sa intri pe drum-iertarea la nivel chiar molecular .
Draga mea,
Te dezamagesc: taxonomia nu a fost materia mea preferata. Ha ha ha. Asa ca, as fi murit cu succes inaintea eroului din film... dar, eu nu mananc plante.. nici macar spanac. Ha ha ha.
Trimiteți un comentariu