sâmbătă, iunie 20

Complexe


Frumosi sau urati, zambitori sau tristi... oamenii intorc privirea. Exista om fara complexe? Cred ca nu. Cu timpul, invatam - unii dintre noi - sa ni le acceptam. E foarte important acest aspect. Altfel, ramai pe loc, pierzi timp si energie.

Am abordat acest subiect, caci vorbeam ieri cu o prietena despre acest lucru. Daca suferi un accident, ramai cu cicatrici... oamenii te privesc curios, insistent, mai mult decat este cazul. Te simti ciudat, inferior, te macina privirile de mila, de curiozitate si ce o mai fi. I-am explicat ca inteleg si este foarte greu. am avut probleme cu tenul (inca mai am) multi ani. Nu stiam ce sa-mi mai cumpar, cum sa ma mai tratez, dar problema persista. O data, m-a marcat, m-a oprit un domn pe strada ca sa-mi dea sfaturi in privinta problemei mele. Am aprecit gestul, dar m-a durut enorm. E greu de suportat. In timp, tot citind articole, am inteles ca oameni celebri, care isi permit tot felul de tratament se chinuie cu aceasta problema. Am inceput incet incet sa o accept. am devenit putin rautacioasa cand se comenta pe tema asta. Pana la urma nimeni nu este perfect. Fiecare are cate un defect fizic. Am intalnit oameni, care la o varsta inaintata, nu-si accepta defectele. S-au transformat in frustrari. E grav. Nu iti mai permit sa te bucuri de viata. Trebuie sa invatam sa ne ascundem defectele si sa ne evidentiem calitatile. Ar fi ideal daca am accepta oamenii asa cum sunt. Sa nu-i mai judecam dupa fizic. Sufletul frumos se ascunde si intr-un chip slut. Sa ne amintim de Quasimodo. Am cunoscut oameni frumosi -apropae perfecti fizic - dar reci, egoisti, rautatea cuvintelor iti taiau respiratia.
Gasiti echilibrul dintre fizic si suflet. Acceptati-va cu bune si cu rele.

4 comentarii:

CORA spunea...

Eu am un mare "defect", pe mana stanga. La nastere am aparut cu jumatate de mana plina de floricele rosii - vase de sange la suprafata pielii..nici nu stiu prea bine din ce cauza stau ele frumos pe manuta mea. M-am obisnuit deja sa ma intrebe oamenii "Vai, dar ce-ai patit?". "Asa m-a nascut mama mea", le zic cu multa mandrie. "Dar nu poti sa faci o operatie, ceva?". Si sar ca arsa: "Ce??? Pai e semnul meu!!! Si el ma face speciala! Cum sa renunt la el???".
Imi iubesc floricelele de pe mana, pentru unii inestetice! Si ele sunt parte din mine, fara ele n-as fi eu!

DOAR NOI spunea...

Eu am o alunita mai ciudata in spranceana si toti imi spun ca sunt murdara de pix. :)
Da... exact... fiecare suntem unici.

Anonim spunea...

Nu exista oameni perfecti!! Nici fizic si nici sufleteste! Cine se considera perfect nu stie ce spune...Notiunea de frumusete este relativa dar unii prefera frumusetea fizica in detrimentul sufletului! Pt ca nu se vede,nu e de impact! Ca si cand sufletul n-ar avea vreo importanta,nu s-ar vedea...
L'automne

Diana spunea...

Sunt de acord cu tot ce ai zis, draga Liza! E pacat ca oamenii judeca dupa aparente; in spatele fiecarui chip se ascunde un suflet! Frumusetea interioara este cea mai importanta avutie!! Poti fi rupt din stele dar daca ai un suflet urat nu te poti face placut!!