Şcoală... plec dezgustată de la una din şcoli. Nu am nimic cu nimeni... nu sunt rasistă. am predat la clase de rromi, dar aveau bun simţ şi ruşine. Acum , aici... am dat peste unii cumpliţi. Sper să rezist. Nu ştiu ce se va întâmpla, de ce vin la şcoală... e cumplit. Unii, cu chiu cu vai, copiază ceva de pe tablă. Se bucură că au scris lecţia şi că au scris frumos.
Ajung, peste 2 ore la cealaltă şcoală. Încerc să mă încurajez că ăştia sunt copiii şi la nivelul acesta voi lucra. N-am lucrat niciodată la nivel aşa slab. Sunt fericiţi că îi ascult, că le zâmbesc. Sunt muuulţi la faza: " Dna mi-a rupt linia... m-a lovit... m-a mişcat etc." Tocmai când le explici ceva mai interesant.
De săptămâna viitoare le voi face nişte jocuri cu bileţele... cuvinte din lecţie şi să le asocieze cumva. Trebuie să îi fac să reţină ceva. Nu suport să stau la clasă degeaba, să vorbesc ca magnetofonul, să am statut de planşă.
Oare voi reuşi să scot oameni din aceşti copii? Trebuie... mă zbat... dacă nu, mă duc să vând gogoşi. Ha ha ha.
2 comentarii:
Draga mea draga,
Poate resusesti sa scoti oamenii din acesti copii. Oamenii care sunt acolo. Aceia care se cer descoperiti, dezacoperiti de mazga asta care se intinde si face pe majoritatea sa spuna, in timp ce inca sunt vii si (unii chiar) sanatosi ca "viata e un rahat". Am intalnit oameni tineri si inca in multe puteri, care asa vad lumea. Ce or face ei, cum mai respira? Copiii sunt agresati si invata de mici frica. Nu stiu cum sa comunice. Nu se mai vorbeste cu ei, se urla, se loveste. Cineva le poate arata si alta fata a lumii. Cine oare? de ce? cand? cum?
Ramane sa decizi daca asta ar fi pentru tine. Nimeni nu cere jertfa, doar iubire. Nimic nu trebuie...
Mulţumesc Mikka. Încerc să cred că de asta am ajuns din nou în învăţământ. E un şoc şi pentru mine, trebuie să mă regăsesc. Încerc să îndur răutatea lor, acumulată tot din cauza adulţilor ce nu ştiu să comunice cu ei, ci doar să ţipe. Părinţii nu am răbdare nici atât.
caut modalităţi să-i fac oameni.
Trimiteți un comentariu