Uneori, invat ceva fara sa ma obosesc prea tare. Noroc ca am sansa de a intalni oameni cititi, plimbati prin lume, cu gusturi rafinate. (Dar, inainte de toate ii multumesc prietenei L'automne ca m-a terminat sa invat, sa reinvat conjugarea verbului "a fi").
Colectionara de vederi din mine, zarise la un moment dat o vedere superba, cu o cochilie de melc. A fost atunci, candva... Posesoarea, prietena mea Oana - un om mai pasionat de ceea ce face n-am vazut, de fapt de biologie in general, ca sa nu zic doar de lilieci pentru ca as minti - a sesizat ca m-a fascinat, m-a furat peisajul. Eu, am uitat, angrenata in miile de ganduri ce ma bantuie zi si noapte, noapte si zi.
Ne-am intalnit fugitiv intr-o zi si mi-a spus: "Am uitat sa iti aduc vederile acelea pentru colectie." Stiu ca sunt in siguranta. Cand mi-a promis ceva, asa a fost.
Saptamana trecuta am dat o fuga pe la Muzeul de Istorie. Mi-a inmanat doua vederi pentru colectie. Superbe! Le intorc si citesc: Sabin Balasa - "Sound Of the Sea" si "Astral Snails". Despre Sabin Balasa stiam doar ca iubea albastrul... era o tema a lui... sau o culoare preferata. Nu ma pricep. Dar sunt atat de linistitoare, incat imi vine sa le privesc non stop.
Astfel, caut pe internet si citesc despre Sabin Balasa: pictor, scriitor, regizor.
Minunat! Am mai invatat ceva... multumesc Oana!
Aaa... si inca ceva: am primit un pliculet de cafea turceasca si am invatat cum se prepara. Am o singura problema: nu am ibric de arama. Dar caut, nu ma dau batuta!
Imbratisari, Oana draga!
Un comentariu:
Tziganii cunosc bine mestesugul vaselor de arama! La targuri poti gasi asa ceva sau in anumite mag. de antichitati!
Cu mare drag!
L'automne
Trimiteți un comentariu