Noaptea se pregăteşte să ia în primire pământul. Întâlneşte Amurgul. Acesta cântă la mandolină. Încearcă să convingă soarele să mai rămână pe bolta cerească. Îi promite că alungă norii ce au forme înfricoşătoare: balauri, crocodili, zmei.
-Nu pleca soare drag. Avem nevoie de tine. Vine toamna şi te alungă. Nu îţi mai dă dreptul să stai atâtea ore pe cer. Mai stai, te rog mai stai puţin.
Lacrimi în avalanşă se preling pe chipul Amurgului.
Noaptea priveşte cu emoţie. Se ascunde după pomii ruginii. "Adevărul că şi mie îmi este greu. Aş ruga toamna să mai întârzie puţin. Lasă-mi toamnă pomii verzi!!!"
Soarele, îmbrăţişează pentru ultima dată amurgul:
- Pe mâine, prieten drag! Nu plânge. Te faci de râs. Acesta este cursul anotimpurilor. Nu putem opri timpul. Totul este ciclic. Să te odihneşti... să cânţi şi mâine. Romanticii te adoră. Te aşteaptă mereu cu emoţie, te fotografiază. Zâmbeşte. Eşti iubit. Mulţi şi-ar dori să fie în locul tău.
Soarele apune.
Luna caută seara.
-Gata. Poţi ieşi pe ring. Amurgul este împăcat.
Seara se întinde şi culege stelele. Mai întâi Luceafărul. Oamenii îşi pun dorinţe la zărirea lui. Apoi alte stele... fel de fel... zeci... sute... mii.
Încă se aude ecoul cântecului la mandolină...
"Soare mai stai. Rămâi lângă mine... Seara e rece şi tristă... trezeşte amintiri... deschide cutia Pandorei... Soare mai stai... măcar o clipă... te rog, soare mai stai."
-Nu pleca soare drag. Avem nevoie de tine. Vine toamna şi te alungă. Nu îţi mai dă dreptul să stai atâtea ore pe cer. Mai stai, te rog mai stai puţin.
Lacrimi în avalanşă se preling pe chipul Amurgului.
Noaptea priveşte cu emoţie. Se ascunde după pomii ruginii. "Adevărul că şi mie îmi este greu. Aş ruga toamna să mai întârzie puţin. Lasă-mi toamnă pomii verzi!!!"
Soarele, îmbrăţişează pentru ultima dată amurgul:
- Pe mâine, prieten drag! Nu plânge. Te faci de râs. Acesta este cursul anotimpurilor. Nu putem opri timpul. Totul este ciclic. Să te odihneşti... să cânţi şi mâine. Romanticii te adoră. Te aşteaptă mereu cu emoţie, te fotografiază. Zâmbeşte. Eşti iubit. Mulţi şi-ar dori să fie în locul tău.
Soarele apune.
Luna caută seara.
-Gata. Poţi ieşi pe ring. Amurgul este împăcat.
Seara se întinde şi culege stelele. Mai întâi Luceafărul. Oamenii îşi pun dorinţe la zărirea lui. Apoi alte stele... fel de fel... zeci... sute... mii.
Încă se aude ecoul cântecului la mandolină...
"Soare mai stai. Rămâi lângă mine... Seara e rece şi tristă... trezeşte amintiri... deschide cutia Pandorei... Soare mai stai... măcar o clipă... te rog, soare mai stai."
3 comentarii:
Poate urmaresti si blogul meu eu m-am pus sa ti-l urmaresc e interesant ce scrii tu aici pe blog.
Liza mea cu capul in nori!!!! Asa de bine te prinde starea asta de gratie...Te-as recunoaste dintr-o mie pt ca nici eu nu sunt departe..Ador frumosii nebuni ai cuvintelor scrise! E si lumea mea acolo!!! Bun venit in ea,Lizuca!
Sarutari lirice!
L'automne
Ha ha ha...
Daa...chiar aeriana. Nu stiu ce voi face la catedra. Sper sa fiu o profa tare moderna si draguta si iubita de elevii mei.
Trimiteți un comentariu