Cand nici nu ma asteptam, cand rezistenta organismului meu era la cote reduse, abia asteptand sa ajunga acasa, sa cunoasca moliciunea patului si mirosul imbitor al pernei... tocmai atunci i-am zis murgului: Du-ma la Bookfest! Si... m-a dus.
Imi doream cu ardoare sa cumpar Jurnalul Oanei Pellea. L-am gasit si mi l-am insusit. Era o carte povestita de un catel, Enzo, pe care de asemenea voiam sa o citesc si am trecut-o si pe ea in posesia mea: "Enzo sau arta de a pilota pe ploaie". Am mai luat Gogol "Insemnarile unui nebun".
Sa va spun ca am stat cu murgul meu la un stand de carte pentru copii, Editura Prut, o jumatate de ora si ne-am uitat, si am invatat engleza? Sper sa ma credeti si va rog sa va duceti. Un pusti de 4 ani mi-a aratat cum sa scriu pe o tablita cu creion, apoi se sterge. Sunt minunati acesti copii. Ma-ntreb: daca aveam acces la tot ce au acces ei azi, eram mai desteapta? Cu siguranta... ha ha ha.
Am plecat zambind la faptul ca... oamenii mai citesc. [Murgul meu fost admirat de toata lumea... bineinteles lumea care mai crede in povesti si a putut sa-l vada].
6 comentarii:
Multumesc frumos,draga mea! Ti-am lasat un mesaj de multumire pe blogul Dianei(in caz ca nu ai observat!).
Ganduri la fel de senine ca randurile tale!!
Sarutari!
L'automne
Am citit... si, trebuie sa recunosc ca sunt putin invidioasa... ca nici tu, nici Diana, nici prietena mea de suflet Broscutza nu ma mai vizitati. Dar, asta e. Ma adaptez. LA multi ani, L'automne.
Liza, draguta de tine cum sa fii suparata? Dar daca nu las nici un cuvintel asta nu inseamna ca nu intru sa citesc fiecare postare a ta! Sincer iti spun, uite de pilda, acum te vizitez a doua oara azi!
Cum sa nu intru in casuta ta cand scrii atat de frumos si din suflet?
Iar Broscutza sa stii ca a lipsit de cateva saptamani bune din blogosfera, invatand pentru licenta!
Nu te-am parasit, nu vorbi asa!
Pupici dulci!!
Asa e,cum zice si Diana,lipsa randurilor noastre nu inseamna abandonare!!! Parca noi nu stim cat de detasat conduci in topul bunului simt de pe-aici!!!!!!!! Oho!! Sa fim noi sanatosi la cate-am vazut!!!!!!! Eu mi-am limitat foarte tare comentariile dar nu inseamna ca nu te urmaresc!! Voi fi mai atenta!! A,si-a mai fost si chestia ca trebuia sa scriu mereu la tine numai sub numele sotului,eu neavand cont gmail sau blog! Poate te hotarasti sa "anunti" liber la anonimat,ce zici? Mi se pare mai corect sa scriu doar sub numele meu!
Pupici trandafirii!
L'automne
Mulltuuumesc.
M-am invatat sa fiu rasfatata. Trebuie sa inteleg ca sunt prea mare pentru rasfat. Citeam mereu rasfatul dintre voi pe blogul Dianei, si am suferit. M-am retras in cochilia mea, si mi-am vazut de viata mea.
Sunt oameni care imi mai dau cate un semn cateodata.
Stiu ca trebuie sa ma detasez si sa nu mai astept nimic de la nimeni. Stiu ca voi fi cautata cand cineva va avea nevoie de mine.
Aveti grija de sufletele voastre frumoasa si sensibile la frumos. Spor in tot ce faceti bun si placut.
Cand am intrat in "lumea" asta virtuala...chiar n-am asteptat nimic de la nimeni dar iata cate surprize se ivesc....!!!! Nu poti sti niciodata!!
Esti prea mare pt rasfat?! Ce tare esti,draga mea!! Intreaba-ma cati ani am eu si-atunci....sa vezi surpriza!!
Insa,ramai asa cum esti acum si sa nu te schimbe rautatea si meschinaria unei lumi tot mai bizare!!!!!! Stiu ce spun,crede-ma!!
Abia astept sa citesti cartea Oanei Pellea si sa-mi povestesti cate ceva!! Nici nu stii cat de mare pasionata sunt de carti si cat ma bucur ca ai fost la Targul de carte!!
Pupici nerabdatori!
L'AUTOMNE
Trimiteți un comentariu