Indragostita de cuvinte

Mi-am promis pentru a nu stiu cata oara, ca nu ma voi mai atasa de cuvinte. Cuvintele sunt pentru carti. Acolo este locul si farmecul lor. Dar, de la vorbe la fapte cale lunga....

Primul mesaj al celui care m-a vrajit prin cuvinte a fost:"Ziua buna, Claudia!In afara de acel sarut la care mi-a ramas gandul, imi doresc si-un copil.Cu o femeie care sa ma iubeasca tot atat cat o iubesc eu.Poate esti tu." Nu orice barbat isi doreste un copil...si nu deschide subiectul acesta asa repede. Mi-a placut ca el chiar vizualizeaza implicarea sa in viata copilului sau. M-a impresionat.

Dupa prima intalnire...la cateva minute de la despartire, alt mesaj:"Sunt multe lucruri care nu am reusit sa ti le spun...ca ai ochii frumosi, ca esti foarte draguta, ca mi-a facut placere sa te vad.Somn usor, Claudia!" Mi s-a parut asa de romantic...

"Vreau sa invat sa te iubesc, vreau sa invat sa te fac fericita." De la a vrea la a reusi e cale lunga. E mult mai usor sa renunti, sa spui ca ai incercat si nu s-a putut.Cineva care vrea atat de mult...si nu a reusit sa afle nici macar care este ziua mea de nastere.

Dupa prima noastra intalnire anulata:"Am incercat sa dorm, dar vad ca nu prea reusesc.MI-am dorit mult sa te vad, dar vad ca nici asta nu am reusit.Imi doresc sa te iubesc, iar tu sa-mi impartasesti sentimentul...poate ca de data asta voi reusi.Seara buna,Claudia!" Poti rezista cand auzi cuvinte atat de frumoase si "rare": fericire...iubire...dor..?!

Dupa cateva zile de pauza....:"Sunt sincer si-ti spun ca mi-e dor de tine si as vrea sa te vad. Ma gandesc la tine si simt privirea ta cum ma patrunde."

Am plecat in delegatie la munte si primesc sms:"Sper sa ai o zi frumoasa si sa-mi gasesti si mie linistea.Poate rataceste pe poteci de munte." Desi imi promisesem ca nu-i raspund, ca il las sa decida incontro se indreapta relatia noastra...am simtit ca are nevoie de incurajare, are nevoie sa simta ca cineva este langa el.I-am raspuns...NU a fost bine, caci a spus ca ma gandesc prea mult la el...Niciodata nu a comunicat sincer, deschis cu mine. Nici n-am avut puterea, curajul sa il fortez sa-mi spuna mai mult despre el.
Stiu ca este un barbat sensibil, sufletist, ca poate mai mult de atat, ca merita sa primeasca de la viata mai mult. Dumnezeu da, dar nu baga si-n sac.

Finalul "fulgerator" si oarecum dureros pentru mine, a fost mesajul:"Imi pare rau ca nu a mers aceasta relatie. Plecasem cu multa incredere, dar ceva s-a rupt pe parcurs. Poate ca daca nu te lasai asa usor cucerita, acum eu eram cel indragostit." In afara de mesaje romantice (au fost destule), minunate, cele mai frumoase din viata mea...nu a facut nimic pentru a ma cuceri. Dar...asta e...! Am gresit cu siguranta...desi nu stiu unde!

Cum nimic nu e intamplator, vreau sa cred ca aceasta "relatie" este motivul pentru a citi mai mult. Clar duc lipsa de "cuvinte" frumoase....

"Citeste! Citind mereu mintea ta va deveni un laborator de idei si imagini din intelesul carora vei intocmi intelesul si filozofia vietii." M.Eminescu