joi, februarie 5

Poveti de aerodrom + 1, 2 şi 3 + urmează şi celelalte

Pasionați de aviație? 

Citiţi-le cu încredere....

Dacă aveți această pasiune sau cunoașteți oameni (prieteni, colegi, rude) pasionați de acest subiect, vă recomand cărțile din colecția „Povești de aerodrom” de Aurel Dumitrescu. 

În ele găsiți un strop de emoție, mult zbor, suflete frumoase, un gram de dragoste și multă pasiune pentru aviația militară.

 Povești cu nori, cu adrenalină și umor pe alocuri. 



Cred că este cadoul ideal pentru licean, student sau de ce nu un prieten care citește în metrou. Formatul de buzunar este perfect pentru orice vârstă.



Detalii: 

http://www.aripi-argintii.ro/pagina.php?p=29

Pentru comenzi:

Scrieti, va rog, pe adresa:

contact@aripi-argintii.ro sau

alin@aripi-argintii.ro


In cazul in care sunteti din Bucuresti, ne putem intalni pentru a vi le inmana, iar in cazul in care nu locuiti in Capitala, vi le vom trimite prin Posta Romana (ne va trebui adresa dumneavoastra completa).


 Va multumim pentru interes!

miercuri, februarie 4

Săraci...

... am înţeles că există oameni care atunci când au spus că preferă tăcerea aşa procedează. Nu iartă şi nu uită! Probabil că aşa este cel mai bine.
Am devenit tot mai săraci... până şi cuvintele costă "timp". E atît de greu să răspunzi unei întrebări? Este atât de dificil să îţi ţii cuvântul dat. Da, se pare că da în ziua de azi.
Ce să mai aştept un gest de omenie...
Îmi doresc să mă vindec de bun simţ! Îmi doresc să găsesc puterea de a le răspunde omenilor cu aceeaşi monedă. Eşti indiferent, primeşti indiferenţă. Eşi prea ocupat, nu voi găsi nici eu timp. Şi tot aşa... 
Trăim vremuri crunte...
Am devenit tot mai săraci... nu maniere, nu bun simţ, nu bucurie, nu prietenie... totul interes!

luni, februarie 2

Laptop

Il primisem cu bucurie si entuziasm scriitoricesc. Imi adusese inspiratie. Am scris povesti cu mare drag. Si poezii. Si proiecte. Si mailuri. 
Intr-o zi... mi-ai scris "astept laptopul prin curier. platesc eu transportul". Am suferit. Era cadou! La un moment dat am vrut sa platesc ratele. Mi-ai spus suparat: "Clau, e cadou. Inceteaza!" 
Am impresia ca dorinta de a scrie se afla in acel laptop. Imi lipseste. Stiu. Se datoreaza atasarii mele de obiecte, de oameni.
Intrebarea de ce... si-a pierdut rostul. 
A fost razbunare! Pur si simplu! Cu toate astea... nu te urasc. Si dor imi e de tine... cu toata tristetea ta cronica.
Imi doresc un laptop... povesti... un om credincios... sincer... optimist.

Ajutati va rog din suflet!

https://campaniajutasitu.wordpress.com/2015/02/01/poveste-spusa-de-elevi/

Poveste spusa de elevi…

10967686_918047541539803_1602300930_n
Se spune că oamenii buni au parte de lucruri bune în viaţă, dar şi de obstacole pentru a se autodepăşi, pentru a deveni mai puternici.
Alexandra Sfîrlogea este consilier psihologic în Colegiul Naţional ˶Grigore Moisil”  din Bucureşti. Dar pentru unii dintre noi este mai mult decât atât.
Este persoana care ne-a ajutat, pe fiecare în parte, la nevoie. Este cea care ne-a învăţat să fim uniţi, este cea care ne-a învăţat să fim oameni, să învăţăm din greşeli, să facem faţă obstacolelor şi să trecem peste piedicile care au apărut în calea noastră atât în perioada în care am fost liceeni, cât şi după absolvirea acestuia.
Este cea care, doar de dragul nostru, a organizat nenumărate excursii pentru a investi în noi ca oameni şi cea care ne-a îndrumat în derularea multor proiecte pentru a ne dezvolta şi a ne stimula pe plan profesional.
A fost langă noi atât la bine, cât şi la greu.
Acum, este rândul nostru să fim aproape de ea. Noi, elevii şlefuiţi de ea, alături de oricine dispus să ajute, ne putem mobiliza pentru a o ajuta să depăşească cel mai mare obstacol al vieţii sale.
Doamna profesoară Sfîrlogea a fost diagnosticată recent cu metastaze osoase, după luni de zile în care doctorii din România nu au reuşit să îi pună un diagnostic. Boala s-a agravat, aproape nu se mai poate deplasa, iar durerile au devenit insuportabile.
Singurul care i-a redat speranţa este un doctor austriac, ce o poate opera în Viena. Aceasta este singura şansă de recuperare, singura soluţie.
Operaţia costă aproximativ 40.000 €, întrucât este o operaţie dificilă, la care va lua parte o întreagă echipă de medici. Lucrurile trebuie să se întâmple foarte repede, operaţia ar trebui să aibă loc în cel mult 2 săptămâni.
Este rândul nostru să o ajutăm, pentru a îi reda speranţa la viaţă, pentru a continua să îndrume generaţii întregi de elevi.
Banii pot fi depuşi în următoarele conturi:
LEI: RO11BRMA0999100068254434
EUR:RO11BRMA0999100068254628
USD:RO11BRMA0999100068255016
SFIRLOGEA MARIA ALEXANDRA – CNP: 2690529463066
BANCA ROMÂNEASCĂ

duminică, februarie 1

Te iert

Desi m-ai mintit... atat de profund cum nu am crezut ca pot fi vreodata mintita, te iert. De fapt, nici nu pot sa ma razbun pe tine. E straniu ce mi se intampla! E ca si cum as fi un personaj dintr-o carte si stiu ca ii pot schimba finalul. Nu pot sa cred ca s-a intamplat ce s-a intamplat! 
Iubirea din sufletul meu iti apartine! Striga cat o tin baierele ca esti un om bun, dar din lasitate, din egoism ai procedat astfel! De fapt, voiai sa iti asiguri iubirea pentru o viata! Mi-ai folosit energia, zambetul, optimismul. Ei si ce!? Poate intr-o zi vei realiza ca toate cate am facut - bune si mai putine bune (de fapt a fost un adevar spus pe un ton dur, rastit) - au fost pentru binele tau, pentru a te maturiza, pentru a te desprinde de mami, pentru a trai fiecare clipa, pentru a fi un barbat curajos, un erou, un iubit minunat, un sot... poate si un tata al unui baietel vesel si curajos, care sa iubeasca avioanele.
Nu voi putea intelege de ce s-a intamplat astfel! 
Esti primul om care ma uraste... care a mintit cu o asemenea intensitate... care este iertat pentru toate, care este iubit pentru tot ce a fost: bun si rau! M-au maturizat toate aceste evenimente... 
Iti doresc tot binele din lume!
Iti doresc sa te vindeci de pesimismul cronic!
Iti doresc sa iti indeplinesti visele... si intr-o zi sa ma cauti... sa ma ierti... sa fii fericit si implinit!

sâmbătă, ianuarie 31

Amintiri

Am descoperit un jurnal din 2004... M-am amuzat cand am citit ca acel barbat despre care spuneam de atunci ca este nehotarat, materialist. las, zgarcit... acela a intrat in viata mea, l-am ajutat 3 ani sa inteleaga ca viata e frumoasa, ca pot sa ii ofer stabilitate (radea de mine cand el era mre broker si avea bani), ca roata se invarsteste... ca nu banii sunt totul. Pana la urma, s-a terminat! Am gresit cand i-am oferit credibilitate! Am gresit cand l-am crezut! Si... cu toate astea tot nu mi-am invatat lectia. :)
Oamenii nu se schimba.
Daca nu ai curaj pana la o anumita varsta, daca nu te desprinzi de fusta mamei, daca nu poti oferi incredere si dragoste... nu o vei face niciodata!