Stiam ca de Pasti si de Craciun, sunt oameni care se gandesc la cei a caror soarta a fost mai cruda. Eu nu am bunici..... si mereu mi-am dorit. Asa ca, am decis sa merg la un azil de batrane. Prietena mea, Iuliana, m-a sustinut. Initial, ne-a fost cam teama.Timpul era prea scurt si nu stiam daca vom reusi sa ne organizam. Insa, cu ajutorul unor oameni cu suflet - carora tin sa le multumesc mult de tot - ne-am descurcat. :)
Le-am pus si povestea ce am postat-o azi, "La multi ani, FEMEIE MINUNATA!"
Nu vreau sa ma laud, dar m-a amuzat doamna din imaginea de mai jos - pe care am gasit-o citind (clar ca imi venea sa o sarut de mii de ori) -, care ma tot intreba cine sunt, de la ce fundatie. apoi, a venit dupa mine sa ma intrebe daca sunt de la revista "FEMEIA", ca a vazut dansa ca le-am scris ceva despre femeie.
Pe mine lectia de azi m-a ajutat sa intelegem cat de important este sa ne bucuram intens de fiecare zi... sa nu ne stresam... sa ne pretuim mai mult...
O PRIMAVARA FRUMOASA, CU BUCURII SI ZAMBETE CARE SA INFLOREASCA VESNIC... :)
IMBRATISARI SI MULTUMIRI DIN SUFLET TUTUROR CELOR CARE IMI CITESC BLOGUL... TUTUROR CELOR CE CRED IN IDEILE MELE NEBUNE...
