luni, noiembrie 22

intrebari si cautari...

oare de ce?
oare de ce doare?
oare de ce unele vise sunt inoculate si n-au nicio legatura cu viata ta?
oare de ce cuvintele sunt jucarii pentru unii?
oare de ce mi se intampla mie?
oare de ce se cauta vulgarul?
oare de ce e mai usor sa se arunce vina in spatele celuilalt, decat sa-ti asumi problemele?
oare de ce e mai usor sa fugi?

caut puterea sa iert...
caut timp sa uit...
caut echilibrul ravasit...
caut seriozitatea imprastiata...
caut raspunsuri puerile...
caut... pana voi gasi...

duminică, noiembrie 21

Gaudeamus... lumea mea

aseara am pornit spre Gaudeamus. in drum am intrat cateva minute intr-un lacas sfant, si asta mi-a facut bine.

la orele 18, era destul de multa lume prezenta. pe strada, doi domni discutau:
- mi-am luat sase carti, am ce citi pe vremea asta care se inrautateste!
zambesc. imi plac oamenii care citesc, care iubesc cartile.

prietena care lucreaza la Corint era la stand.

-buna! am venit asa tarziu ca sa te iau acasa!
- tu, singura? nu-mi vine sa cred!
- ei, uite ca se mai intampla!

pornesc printre standuri. mirosul de carte e ca un drog. in curand, fericirea se citeste pe chipul meu.
targurile de carte reprezinta lumea mea. acolo ma simt "acasa." oamenii imi vorbesc de parca ne-am cunoaste de secole. asta ma amuza. le zambesc si le raspund politicos.

in jurul meu, o mama cu doi copii. pustoaica:
- mama, te rog sa-mi cumperi aceasta carte. toti colegii mei au citit-o!
- dupa Harry Potter este cea mai bine vanduta carte pentru copii, spune domnul de la stand.
mama cumpara cartea. "Jurnalul unui pusti". ihmm... suna tentant... parca si eu as citi-o.
o carte despre cum sa ne indragostim de lectura, de arta de a citi, imi face cu ochiul. o rasfoiesc. e scrisa de diversi scriitori, jurnalisti romani... in care povestesc cum au "descoperit" placerea de a citi. mi se explica ca e tot pentru copii. raspund:
- atata timp cat sunt povesti despre lectura, cred ca o pot citi si eu.
- da, sigur. domnul ma priveste cam stramb. :)
imi doresc foarte mult o carte: "CONFESIUNI" de Sfantul Augustin. Costa 64 lei. Nu imi permit acum.

Ce mi-am cumparat?

"Iubiri perfecte, relatii imperfecte" de la Ed. Elena Francisc
"Diego si Frida" (biografia celor doi pictori, caci nu am reusit sa vizionez nici pana acum filmul FRIDA) de la Ed. Paralela 45. {stiati ca sunt fascinata de biografii, nu?}
teste de biologie pentru scoala - bleahh... :)
si de Craciun pentru doi copii isteti:
Domnul Gadilici si Micuta domnisoara Veselia- ambele de la RAO, dar sunt multe. este o serie intreaga.

aaa... si cel mai amuzant a fost faptul ca, profesorii au avut intrarea libera. prima data cand m-am simtit avantajata prin prisma meseriei. daca faceau si reduceri speciale dat fiind salariul, era de-a dreptul IDEAL! :))

sâmbătă, noiembrie 20

a murit un inger...


o fetita frumoasa, vesela, zambitoare, puternica si extrem de curajoasa, a ales sa mearga langa ingeri, sa danseze cu ei....

inger

iar noi, adultii, ne cramponam de fel si fel de lucruri fara sens. ca nu suntem fericiti! ca nu ma iubeste! cat sa mai las de la mine!

cand citesc astfle de povesti adevarate, imi regasesc puterea de a face fapte bune fara a astepta nimic in schimb.

imi sterg lacrimile si PROMIT ca voi iubi neconditionat pana ce viata mea se va sfarsi!

vineri, noiembrie 19

intinderi

Ma-ntind sa prind…

Nu, nu stele… ci doar zambetul lunii.

Ma-ntind sa cuprind o portiune de nor.

n-ai aflat ca imi plac pernele moi?

Ma-ntind sa adun poame dragostei.

Ei, lasa gluma! Cum sa nu stie cum arata?

Ma-ntind sa ating o raza de soare,

Sa-mi luminez viata. E ca o veioza ieftina.

Ma-ntind sa privesc ultima zi din viata-mi.

Cata culoare! Un mirobolant diafilm, recunosc!

Ma-ntind sa-ti ating picioarele,

Sa iti cer iertare si o ultima sansa.

Tu, iubite, ce intinderi ai!?sper ca nu musculare… :)

minte-ma

… ca ma placi asa cum sunt!

… ca inghetata topita cuprindea toate visele noastre,

si ele au ajuns in mare, deci inca exista!

… ca toate accidentele sunt din indragosteala.

… ca berzele fac inscrieri in perioada Craciunului si a Anului Nou.

… ca ne vom tine de mana pana la 100 de ani.

… ca imi admiri zambetul, dar mai ales optimismul!

… ca viata nu ar fi la fel de intensa fara nebunia din mine.

… ca iti doresti sa ne jucam “Nu te supara frate!”

… ca ti-e dor de mine!

… ca mesajele au fost expediate, dar reteua era prea incarcata.

… ca prima noastra atingere va fi scanteietoare.

… ca vom imparti griji si bucurii, lacrimi si zambete.

… ca ma doresti acum si intotdeauna.

Mereu mi-au placut minciunile cu putina aroma de iubire, si multa, multa speranta!

Ador minciunile cu gust de stafide.

Privesc cum minciunile sunt infasurate cu migala intr-un invelis dulce si gustos de nuca de cocos, precum bomboanele Rafaello.

despre azi...

am avut simulare de incediu. normal ca a fost funny. urmeaza si una pentru cutremur. acea e si mai captivanta.

am dat un test, si un avion ne-a fascinat mai mult decat educatia pentru sanatate. ma contraziceam cu elevii ca ar fi elicopter. am cedat in fata baietilor care au venit rapid cu argumente tehnice.
un baiat brunetel, frumusel foc, mi-a spus ca el a notat din greseala exercitiile ce trebuiau rezolvate pe caiet, pe foaia cu testul.
"esti indragostit?" il intreb.
zambeste strengar: "nu, doamna!"
"perfect!".

un altul, clasa a VIII-a, ma complimenteaza: "sunteti frumoasa, doamna! stiti ca eu v-am mai spus, dar tunsa asa, sunteti si mai frumoasa!" "multumesc! ar fi bine sa si inveti!"
eu imi privesc visatoare elevii de la clasa mea jucand fotbal la ora de educatie fizica. mi-e dor de copilarie, de vremea cand jucam volei si handbal.

bloguiesc si aflu despre povesti lansate la Gaudeamus. sufar si indur cu sughituri si lacrimi, infrangerea. mi se promisese si mie tiparirea povestilor lui Tobias pentru aceasta perioada. de ce Doamne, de ce nu s-a intamplat?! pentru ca asa a fost sa fie...


curaj de soferita

e greu sa sofezi... cand esti singura si la inceput e "vara cand sofezi". intr-o seara m-am dus sa-mi astept sora. am crezut ca toata soseaua va fi a mea. de unde! masini parcate pe dreapta, faruri peste faruri, adevarata aventura. surorii mele ii era frig, a dat drumul la caldura, eu am deschis geamul. emotiile astea ma dobora!
azi, am mers singura la scoala cu masina. colegele ma intrebau de ce sunt asa primavarateca!
- pentru ca am venit cu masina!
o colega mi-a spus:
- sa nu te sperii daca te claxoneaza. barbatii fac asta frecvent cand vad femei la volan.
- mai, nu am fost claxonata decat o singura data, cand eram prima la semafor si admiram verdele semaforului. :))