Scrisoare catre mine

Draga Claudia,

E timpul sa iti revizuiesti comportamentul fata de tine. Aduna-te, pune in balanta faptele tale si ia atitudine. Incearca sa te iubesti mai mult, sa fii tu, omul minunat, asa cum te vede majoritatea celor din jurul tau.

A sosit vremea sa intelegi ca ce ti-e scris in frunte ti-e pus, ca nu poti muta muntii din loc, decat doar sa ii misti putin- sa isti un mic cutremur- daca iti doresti cu adevarat.

Nu te mai incapatana sa crezi ca poti face totul singura. E important sa iti doresti intens ceva, sa muncesti putin pentru asta si totul se rezolva.

Aminteste-ti cuvintele de pe felicitarea primita in clasa I de la invatatoarea si colegii tai: "E azi o zi luminoasa si clara ca tine. O zi plina de soare ca ochii tai. Invatatoarea si colegii tai simt ca e sarbatoare. Sarbatoarea unei fetite ca o primavara. Sa raspandesti cat vei trai mireasma dulce si suava a vietii curate! La Multi Ani!"

Vezi? Asta trebuie sa faci. Sa iti pastrezi sufletul curat. Sa fii omenoasa. Nu te injosi, dar nici nu proceda ca altii pentru a-ti atinge scopul. Este nevoie de oameni asemeni tie. Atat timp cat esti placuta de o mana de oameni, asa cum esti, este minunat. E suficient. Trebuie sa fii altfel, sa te distingi de majoritate, trebuie sa stai deoparte si sa lasi oamenii sa te caute. Nu oferi totul pe tava. Asa, nu vei fii niciodata apreciata.

Te inteleg. Este o perioada grea pentru tine, dar nu te lasa doborata. E doar un test. Da, inca unul. Stiu ca ai obosit, stiu ca te intrebi de ce tu, sau de ce iarasi tu. Raspunsul? Pentru ca lucrurile bune se obtin cu sacrificii. Ai fost de atatea ori tinta invidiilor, rautatilor, dar totul s-a rezolvat in favoarea ta cand nici nu te asteptai, sau chiar fara stiinta ta.

In ultimile luni, ai invatat o lectie. Nimic nu e intamplator, totul se intampla cu un rost. Stiu ca nu ti-e usor, dar ai invatat sa faci compromisuri, sa lasi de la tine. Oricum, ai grija. Totul sa fie bine masurat. Nu mai astepta nimic de la nimeni. Munceste, iubeste, ofera ca si cum maine ai muri. Sa nu iti para rau. Totul iti este dat cu un scop.

Nu iti plange de mila. Traieste-ti viata. Clipa de clipa. Zambeste. Oamenii care care te pretuiesc nu te vor face sa plangi. Nimeni nu merita lacrimile tale. Oamenii au nevoie de zambetul tau. Azi, printr-un zambet ai obtinut legarea unei carti si instalarea internetului. Vezi? Magia exista.

Daca cineva iti spune ca poti face ceva anume, sa stii ca poti. Si tu stii ca poti, dar nu vrei. Iti amintesti cand ti s-a spus in facultate ca esti branza buna in burduf de caine? Lupta si munceste pentru ce iti doresti. Termina intotdeuana ceea ce incepi. Nu uita sa iti tii promisiunile. Ai promis ca vei scrie o carte. Poti. Sunt 4-5 oameni care cred in tine, te incurajeaza si iti spun periodic ca poti face asta. Da, nu folosesti cuvinte elevate, dar te exprimi frumos. SCRIE...pentru sufletul tau, pentru acei oameni care te indragesc, pentru cei care ti-au fost elevi si colegi.

Prietenele tale iti asteapta scrisorile, cu povestile tale de zi cu zi, cu stilul tau nebun si haios de a da culoare vietii si evenimentelor banale din viata ta. Nu le da uitarii. Ia stiloul si scrie-le. Printr-o scrisoare te vor simti mai aproape...ca atunci cand erati studente, tinere si fara griji. Oricum tu nu ai griji. Stiu ca te doare, stiu ca te consideri un copil, desi participi la cheltuieli, probleme cotidiene...nu ai rostul tau de sotie si/sau mama. Insa, iti poti permite sa nu faci ceva, sau sa-i ceri mamei ajutorul. Va veni si timpul pentru griji. Bucura-te de libertate. Ofera bucurii nebanuite, fa surprize celor dragi.

Ceea ce este mai important, am lasat la final. Sa te rogi pentru fiecare om care a aparut si numai pentru 5 minute in viata ta. A avut un rol marcant. Chiar daca ai momente cand nu crezi asta, stii ca de fapt, am dreptate.

Cand iti e mai greu, adu-ti aminte de elevii tai, de sinceritatea si respectul lor, de dragostea lor pentru tine. Au fost 5 ani de munca rasplatita. Ai fost un model pentru ei. Cand cineva te jigneste...zambeste-i si spune-ti in gand: " E doar rautate. Stiu ca sunt un om bun."

Nu uita: "Nimeni nu este perfect." Chiar daca se crede. Nimeni nu le stie pe toate. E doar o spoiala uneori. Esti un om care placi.

Traieste. Iubeste. Zambeste.

Linistea

Linistea...o gasesc cand nu mai astept nimic de la nimeni.

E acolo mereu, nu o perturba nimeni pentru ca, de fapt, am totul.

Trebuie doar, sa invat sa caut...in mine si-n jurul meu.

Devastata, rascolita, prabusita, epuizata…de asteptari. Credeti-ma ca merit. Asa am crezut. Asa cred. Am investit mult si am asteptat un zambet, o imbratisare, o mangaiere. Ciudat! Astept gesturi si nu cuvinte.

Cred ca le voi primi cu dobanda...cand nu le mai astept.

Zvonuri adeverite

Zvonuri... de bine sau de rau.

Se auzeau pe la colturi, prin lift diverse zvonuri care mai de care mai "inflorite".

Azi, sedinta la ora 14. Nu banuiam nimic bun. De aceea sunt sedintele. Sa te cicaleasca putin direct sau indirect.

Mi-am dat cu luciu de buze, macar sa aibe gust bun cand le musc de nervi. Nu plang de fata cu altii, niciodata. Nu plang inainte de a afla verdictul, sa nu plang a cobe.

Vestea a fost proasta, zvonul a fost adevarat...deci m-am linistit.

Incerc sa fiu optimista. Nu sunt singura in aceasta situatie. Numai in momente de genul acesta iti cunosti valoarea si rezistenta.

Mi-e greu, am nevoie de sprijin moral...simt ca pamantul imi fuge de sub picioare, ca nimic din ce mi se intampla nu e adevarat, ca tot ce aud sunt minciuni pudrate cu zahar, cu vanilie, cu mosc si iasomie.

Totul se spulbera in jurul meu.

Aud voci, dar nu le mai indragesc. Sunt ca un ecou obositor...Incerc sa ma indepartez...Vreau sa dorm si sa constat ca a fost vis.

Slabesc pe zi ce trece. Ca un om de zapada, care o data a fost frumos si iubit. Voi renaste candva...Sper sa fie curand...

Pentru narcoleptici

Diverse

Ma relaxez... citind blog dupa blog. Unele foarte filozofice, altele pe o anumita tema. Am gasit un blog "Scrie corect". Mi-a placut la nebunie. Multe fete, scriu despre dragoste. Aici voiam sa ajung. Intotdeauna fetele isi doresc iubire, sa-l gaseasca pe el, care sa le aprecieze, sa le acorde atentie, siguranta, stabilitate. Uneori, ma regasesc in pustoaicele de azi, imi amintesc de pretentiile mele de atunci, de cand eram la varsta lor.

Imi amintesc si zambesc... cand cunosteam pe cineva, exersam semnatura cu numele lui. Iar cand nu imi placea, imi spuneam: "Lasa il voi schimba, sau imi voi pastra numele de fata". Ha ha ha. Solutii exista intotdeauna.

Doamne cat sunt de puerila uneori.

Mereu am avut pretentii. Dar, nu degeaba...

La coafor

Dai un ban dar stai in fata. Stiti expresia, nu? Sau, dai un ban, dar nu-l mai ai.

O buna prietena, ne cunoastem din liceu, are un salariu ce-i permite sa aibe fitze. Intr-o perioada am crezut ca disparitia dintre noi a ambilor parinti o face sa fie asa. Dar, nu este asta cauza. Asa e ea. Ii place sa epateze. Nu stiu cat reuseste, dar...alta e ideea acestui subiect. Coaforul, da?

Intr-o perioada, mergeam impreuna la un coafor de cartier, in zona Budapesta-Tineretului. La un moment dat, mi-a cerut sa ma interesez printre prietenele mele de un hair stylist. Am intrebat o alta prietena care, la ocazii speciale -nunti, botezuri- ea si prietenele ei aveau super coafuri- si am aflat un numar de telefon si un nume.

Pretul era de 4 ori mai mare fata de coaforul unde mergeam pana acum. Eu, una, nu-mi permit. Sunt mai zgarcita, recunosc.

Si-a facut programare cu doua saptamani inainte, i s-a cerut sa nu intarzie. Ok. Ajungem la 17.30 fix. Ora programarii. Se face sase. Nimic. La 18.30 o intreb: "Ar trebui sa plecam, nu?" Ne aude patronul si vine sa ne ofere ceva de baut. I-am zis ca ni s-a cerut sa fim punctuale si nu e corect. Ar trebui sa fie si ei punctuali si sa respecte ordinea programarilor, chiar daca se intarzie. Si-a cerut scuze, ne-a spus povesti despre afacerea lui, etc. I-am zis: "Noroc ca ne aflam in Postul Pastelui, altfel nu va iertam".

A fost o experienta pentru mine. Multi barbati care coafau. In nebunia si conceptia mea despre BARBATI ADEVARATI, nu mi se pare o meserie potrivita pentru un DOMN. Dar, am inteles ca, bucatarii, ginecologii, politicienii si, mai nou, hair stylistii cei mai buni...sunt BARBATI. Adevarul doare, dar trebuie spus.

Oricum...nu m-am simtit bine...cat am stat acolo sa-mi astept prietena. Aveam impresia ca toti acei barbati sunt gay. Imbracamintea, frezele lor, atitudinea, mersul...era ciudat. M-am linistit cand am iesit.

Trebuie sa precizez ca, rezultatul a fost EXCELENT. Noul look al prietenei mele a meritat asteptarea. Poate, pentru ea...eu nu mai calc pe acolo.

Ca sa vedeti ca banul suceste mintile oamenilor, va mai spun ca, si-a facut si botox la ochi -tratament pentru disparitia, temporara, a ridurilor. Niciodata nu am fost de acord cu aceste "imbunatatiri". Dar, nu ma luati in seama, sunt o ciudata.

Bucurati-va de viata!

In curand...

Asa imi doresc sa arat...in curand. O mama "frumoasa", mangaiata si iubita. Sa simt ca am pentru ce trai, pentru ce lupta.

Sa-mi tineti pumnii, sa va rugati pentru mine.