Despre nunti

In frageda copilarie, adoram nuntile. Mi se parea un eveniment de poveste. Miresele erau printese. Rochii albe, infoiate, coafuri cu prestanta.
Crescand, am inceput sa particip la nunti. Pe la 14 ani, mi s-a parut ceva obositor. La 20, credeam in povesti de dragoste. Am vazut cupluri care am crezut ca vor trai fericiti pana la adanci batraneti. Pe parcurs, am inteles ca nu e asa. Am inteles ca fara compromisuri nu exista dragoste adevarata, decat la inceput cand te orbeste.
A fost o perioada in care mergeam la nunti doar ca critic la decoratiuni si organizare. Voiam sa nu fac aceleasi greseli atunci cand ma voi casatori. Nunta mea va fi originala...atipica - ca si mine de altfel.
A venit o vreme in care nuntile ma faceau sa plang. Nu stiu de ce. Poate unde nu mai credeam in dragoste?
In momentul acesta, nuntile imi plac doar pentru ca imi doresc si eu. Intr-o zi cu soare, intr-un loc cu multa verdeata.

1 martie - Martisor cu dor

Mărţişorul să îţi fie,
Talisman de bucurie,
De noroc şi de lumină,
De privelişte senină,
De iubire-nrourată,
Primăvara cînd se-arată!

Flori si martisoare pentru tine si cei dragi!

Sa ai parte de o primavara norocoasa!

Din alb de nea nevinovat,

Din rosul dragostei curat,

Ti-am impletit un Martisor

Sa-l porti la pieptul tau cu dor.

Martisorul este un simbol, dar aduce un zambet de speranta si caldura, ganduri de bucurie la renasterea naturii.O primavara cu soare in suflet si impliniri frumoase!

Sa asculti

Am vorbit de atatea ori...si nu am fost auzita.

E trist sa vorbesti, iar peste 5 minute sa fii intrebata tocmai ce spusesesi inainte. Ajungi sa te inchizi in tine, sa crezi ca nu esti de interes pentru ceilalti.

Uneori e bine sa nu fi fost auzit. Poate ai spus o rautate sau ceva gresit.

"Cine are urechi de auzit, sa auda".

Sa asculti e o adevarata arta. Sa descoperi raspunsuri printre cuvinte. Asta e tot farmecul unei conversatii. Nu sa intrebi si sa primesti raspuns la fix.

Probabil asta se invata sau nu.

Zgaiba

Cunoasteti expresia "Se tine ca zgaiba de om"?
Fie ca:
-dragostea;
-sanatatea;
-aprecierea;
-bucuria;
-zambetul;
-prietenia;
-increderea;
-speranta;
-voia buna;
-sansa;
...sa se tina de voi toti, ca zgaiba de om.

Fabrica de ganduri

Gandesc, deci exist. Exist, deci gandesc.

Sunt surprinsa adesea privind in gol. "Dau un banut pentru gandurile tale"...spune cineva. "Ahh...sunt ale mele si sunt valoroase." Gandesc atat de mult, incat, daca mi-as deschide o fabrica de ganduri, chiar m-as imbogati.

Gandesc despre mine...despre actiunile mele asupra celorlalti...despre viata in general...despre sensul cuvintelor...despre parerea persoanei din fata mea vis-a-vis de mine...

O adevarata furtuna de ganduri in mintea mea. Sa vreau sa spun ce gandesc si nu ma pot decide asupra gandului pe care sa-l marturisesc. Si pana la urma...sunt ale mele!

Cuvinte

Am visat cuvinte...m-am trezit pronuntand "ANTISEMIT". Nu stiu de ce. Mi se pare ciudat. Mi-am gresit meseria. Trebuia sa lucrez in lumea cuvintelor.

Naiva...nimeni...nimic...sunt cuvinte ce ma caracterizeaza. Sunt o naiva, ca nimeni altcineva, care nu inseamna nimic.

Din cand in cand, cineva are nevoie de nimicul din mine. Poate sa ascult povesti. Ascult, cu multa rabdare, nu intrerup povestitorul. Poate unele lucruri imi sunt cunoscute...dar las omul sa-si spuna povestea. Nu pronunt cuvantul "stiu". Cine sunt eu? NIMIC. Un nimic nu are cum sa stie...

Ma intreb: nimic se poate transforma in ceva? Nimic poate vorbi despre viata? Nimic poate zambi? Daca da, zambetul sau inseamna ceva?

Inca o zi...

A mai trecut o zi...
A fost si soare...a fost si vant...a fost si ger...
A fost si zambet si alint...a fost numai de bine.