Mânie și oboseală

Uneori, vorbele spuse la oboseală dor. Însă, vorbele rostite la mânie, sfâșie. E greu când ești singură cu toate! Am dezamăgit oameni și îmi pare rău! Aș scrie zi și noapte! Am proiecte atât de frumoase, însă banii nu vin imediat și nici în sume consistente pentru plata facturile, nici măcar a scutecelor și  a laptelui praf (care încă se cere. E un moft.... este precum cafeaua pentru mine).

Mi se aruncă în față cum că sunt falsă și zâmbesc fățarnic! Poate.... îmi doresc să fiu un om bun și prezent acolo unde pot ajuta. Dar când orele din noapte și din zi nu îți sunt prietene, ești obosită și simți cum ficatul, splina și pancreasul explodează, nu prea poți să zâmbești senin. 

Îmi e dor de lectură pe săturate. E frustrant să „fur” câteva minute prin metrou sau tramvai. Vreau să citesc relaxată pe canapea, cu un ceai sau o cafea la îndemână.

Pe drum, îmi fac tot felul de liste în cap, imaginez scenarii cu soluții din cele mai frumoase și mai plauzibile. 

De unde pot cumpăra timp? 

De unde pot cumpăra mulțumire?

Cred că îmi doresc prea mult de la mine. Este vremea să mă organizez FOARTE, FOARTE, FOAARTE BINE! 

Greu

De ce uneori este atât de greu? 

Știu... este minunat că suntem sănătoși, dar uneori mă simt țintuită. Vreau mai mult și sincer nu pentru mine. 

Dar, cu Dumnezeu înainte!

Goana după succes (sau bani)

Alerg! În toate părțile pentru a putea să îmi urmez visul: să scriu și să public pentru copii. E foarte greu! Nimeni nu își mai respectă promisiunile și termenii de livrare.  E greu când nu primești niciun ajutor și ai totul pe umerii tăi (destul de fragili). E atât de frustrant  când trebuie să renunți al absolut tot ce până acum te bucura ( o carte nouă, un spectacol, o ciocolată, o rochie) pentru a strânge bani să urmezi un curs de scriere creativă ce costă 180 dolari americani. Procedezi ca vulpea care spunea că strugurii sunt acri. 

E greu, dar privesc în jurul meu și sunt fericită că am doi copii minunați, isteți și sufletiști!

Ei sunt averea mea și... cândva (dacă va fi nevoie!) voi urma și un curs de scriere creativă cu renumita July Blume! :)

OBOSEALĂ

Sunt recunoscătoare pentru ceea ce am, ceea ce sunt și ceea ce am devenit! Însă, sunt foarte supărată pe mine pentru că nu mai pot sta noaptea să scriu sau să citesc, să postez cărțile mele și să le promovez, nu mai pot citi nici două pagini că adorm.

Sunt supărată că nu am timp să spăl de câte ori vreau pe jos, că nu am timp să calc și să mă îmbrac zilnic cu altceva.

Simt că m-am plafonat, că totul aleargă în jurul meu cu o viteză fantastică!  

Soluții?

Idei?

VOUCHER PENTRU EDITURA NOMINA

Vă recomand cartea mea „Întâmplările detectivului Curios”, precum și „Fizica lui Miau”, „Fizica lui Ham”, caietele de lucru „Călătorie prin Europa” (pentru clasele 0, I, II, III).

Ghidurile de călătorii sunt foarte reușite.

Cărți minunate pentru pasionații de istorie. 

Cărți despre șah. 

Seria Suzette pentru copii. 

Aveți ce alege!

Profitați!

Noi

Două zile de weekend în care am scris o poveste pentru un proiect despre alergiile alimentare și am reușit să citesc 100 de pagini. Am aspirat și am șters mobila de zeci de amprente de bebeluș. Ne-am făcut baie cu spumă în fiecare seară și ne-am jucat de-a prinselea în sunetul cristalin al râsetelor zglobii. 

Micuții au început să cânte singuri propriile cântecele. Îmi doresc enooorm să am posibilitatea financiară să le ofer diferite ateliere, cursuri. În primul rând pentru că dau semne de talent și aptitudini, în al doilea rând pentru că eu nu am fost încurajată și susținută (poate ajungeam mai sus!). 

Noi proiecte se aștern vesel înaintea mea. Doamne ajută!

O săptămână minunată tuturor!

2 ani de gemeneală

Pe 26 ianuarie, gemenii au împlinit 2 ani. 

Am avut ore de la 7.30 și pentru că aveamde finalizat o poveste personalizată m-am trezit la 4. Mi-am amintit atât de bine cum în urmă cu doi ani, la 12 noaptea mi s-a rupt apa. Eram programată la cezariană, dar să mă internez la 7.30. Picii nu au mai avut răbdare. Nu am reușit să îmi trezesc soțul cu niciun chip! Hahaha! noroc că se trezea la 3. 30 pentru a pleca la serviciu. Așa că, am așteptat. La 4 dimineața eram la maternitate. Analize, și așteptare. Nu e confortabil să te trezească cineva din somn să vii la spital să operezi la prima oră. 

- Nu ați fost cuminte! îmi spune doctora.

- Ba da....îmi era atât de somn! Ei nu au avut răbdare.

Așa că, la 7.28 s-a născut Horia, la 7.30 Ana. 

Au trecut 2 ani minunați, cu bucurii, râsete, joacă, povești, năzdrăvănii, nopți nedormite, emoții pentru fiecare căzătură.

LA MULȚI ANI SĂNĂTOȘI,VOIOȘI, ÎNȚELEPȚI, SCUMPII MEI HORIA IOANID ȘI ANA MELANIA!