Inceput ... de mai

Vata de zahar si nori pufosi.
Curcubeu si culoare in privire.
Copii si joaca.
Raset si curaj.
Lebede albe si negre.
Esarfa in dar, bratara si imbratisari.
Viata peste tot...in parc.

Genetica si 1 Mai

Homo sapiens sapiens = omul.
Este dotat cu un set de 42 de cromozomi, grupati in 21 de perechi. Una dintre acestea contine cei doi cromozomi care determina sexul: XX (femeie) sau XY (barbat).
Azi, de 1 Mai muncitoresc, eu il serbez, an de an, pe cel care mi-a daruit cel de-al doilea cromozom X, cromozomul incapatanarii si al puterii de a fi BARBATA.
La Multi Ani, tata!

Mini vacanta

Plec. In varf de munte. Eu cu mine, doua reviste si o carte. Am ales cu intentie sau intamplator :"Femeia sfasiata" de Simone de Beauvoir? Nu stiu. O agenda si un pix pentru a-mi nota trairile, amintirile ce nu-mi dau pace. Le scriu si ma eliberez. Le eliberez si pe ele. Nu isi mai gasesc locul. Imi spun ca nu am de ce sa le mai tin acolo. N-au fost niciodata ale mele. Au ajuns din greseala. Imi cer sa le gasesc un brad si sa le atarn ca pe globurile de Craciun.

Mai e putin si se termina. Toti vor fi multumiti. Toate isi vor gasi locul.

Povestea stiloului

Stiloul sare sprinten. Isi inmoaie penita in cerneala. Albastra e cerneala. Ca albastrul ochilor mei, ca albastrul cerului senin, noaptea. Isi sterge surplusul cu sugativa, avand miscari delicate, firave.
Isi potriveste capacul usor, pe spate, ca un joben respectabil.
Se intinde, isi trosneste varful penitei penru a fi alimentat cu cerneala si incepe povestea:
"A fost odata un el si-o ea. Frumosi. Tineri. Unul mai ambitios ca altul. Si-au scris -prin mine- cuvinte frumoase. Cand s-au intalnit, nu s-au placut. Nu s-au putut iubi. Si totul s-a sfarsit.
Dar eu, i-am iubit.
Sfarsit"
Stiloul, obosit si trist, isi roteste capacul pentru a-si proteja penita.
Poate maine va scrie o poveste cu happy end.
Pana atunci, se duce la odihna in penar.

Viata nebuna

Traiesc intr-o lume nebuna, nebuna, nebuna...
Ma uit in jur, si ma intreb: "Eu sunt ciudata?" Asta e clar. Majoritatea accepta mitocania, injuraturile, tinuta descentata, igiena precara. Eu nu.
Oameni care traiesc virtual. Porti o discutie cu cineva si iti suna mobilul. Raspunzi. E o urgenta. Revii la discutie, dar din pacate ai pierdut sirul povestirii. Subiectul se schimba. Totul se intampla asa repede. Nu mai avem timp pentru sufletele noastre, pentru a ne regasi, pentru a renaste.
Nimeni nu mai are timp de nimic...nici macar pentru a-si aminti sa zambeasca.
Cati dintre noi am mai scris o scrisoare? Mi-amintesc cu drag perioada de corespondenta cu prietene din facultate. Chiar ma gandeam zilele acestea ca le-as scrie. Scrisul imi face bine. Ma linisteste.
Am sa iau lectii de scriere creativa. De abia astept.
Intr-o lume in care tehnologia e la cote maxime, eu scriu scrisori.

Ciudata ... cum va spuneam.

Doamne...

Cioc-cioc.

-Cine e?

-Eu sunt, Doamne. M-am ratacit. Nu stiu care e drumul meu. Pe unde sa o iau?

-Imediat iti dau harta vietii tale. Ai atatea drumuri de parcurs. Sunt multi cei care au nevoie de tine, de zambetul tau, de caldura sufletului tau, de imbratisarile tale.

Dumnezeu se duce si-mi aduce harta. E atat de frumoasa. Are forma de inima si este inscriptionat numele meu. Intr-un colt, se observa o fotografie de-a mea...dar cu aripi. Zambesc. As rade, dar de fapt, imi vine sa plang. Sunt emotionata.

-Doamne, mai am o intrebare.

-Spune, draga mea.

-Chiar poti face minuni? Exista miracole?

Atunci, Dumnezeu zambeste -ca de fiecare plan pe care ni-l facem fara sa-i cerem permisiunea - ma ia pe dupa umeri si-mi zice:

-Da, pot face minuni.

-Chiar si pentru mine care nu te-am ascultat, am avut perioade in care te-am abandonat si am gandit urat despre oameni?

-Chiar si pentru tine. Cat de curand. Ai sa vezi! Stii ca nu ma pot supara pe tine. Atunci cand tu crezi ca te-am parasit, Eu de fapt te tin in brate si am mare grija de tine. Te indepartez putin de oamenii care nu stiu sa te aprecieze. Te rog sa-i ierti. Ei au nevoie de rugaciunile tale si de iertarea ta pentru a invata sa traiasca altfel.

-Tu ma auzi mereu, Doamne?

-Intotdeauna.

-Si de ce nu-mi raspunzi cand te intreb: "De ce Doamne iarasi eu?"

-Iti raspund. Mereu. Sunt lectii de viata. "Ce nu te omoara, te face mai puternic."

-Multumesc Doamne. Te rog, atunci cand privesc spre Tine, sa-mi dai un semn.

-Cu siguranta, draga mea. Drum bun si o viata frumoasa. Si...ai grija la miracolul din viata ta. Pe curand.

Zambesc si incep sa cobor treptele...

21 de cuvinte

Am gasit pe blogul lui Tudor Chirila un joc de cuvinte. Sa spui care sunt cele 21 de cuvinte care iti caracterizeaza viata.
Incerc sa le definesc pe ale mele. E dificil, trebuie sa recunosc.
Acestea sunt:
-sensibilitate, zambet, bucurie, incredere, mama, parinti, familie, inger, educatie, carte, stilou, prietenie, dragoste, responsabilitate, frumusete, punctualitate, arta, divin, joc, armonie, destin.
Sunt prizoniera cuvintelor. Vreau sa sortez doar cuvintele care imi fac bine, sa le alung pe cele dictate de rautate, razbunare, frustrare, invidie, neputinta de mai mult.
Arta conversatiei e greu de invatat.