Uneori, indiferența oamenilor de la care am așteptări mari mă dărâmă. Rămăsesem blocată într-o întâmplare care m-a durut cum nu m-a durut nimic niciodată. Acum ceva timp, o prietenă bloggeriță mă roagă să îi pun o vorbă bună la o scriitoare care îți oferea cărțile gratuit. Am făcut! Nu îmi e greu să fac fapte bune. Din acel moment, scriitoarea mă ignoră total, deși discutasem să facem un interviu paralel și eu credulă lucrasem noaptea la întrebări și răspunsuri, iar prietena mea devine preferata. Întâlniri,cadouri, etc., etc. Nu știu ce m-a durut de fapt! Dar a fost ca o rană sângerândă. Mă rugam să pot ierta și să trec peste, deoarece nu stăteam într-o carte promisă care nu a mai fost expediată, deși la prietena mea ajungeau toate. Poate neseriozitatea. Poate că scriitoarea nu mi-a explicat ce s-a întâmplat, că nu mă place sau că nu sunt la valoarea ei. Habar nu am! Zilele trecute i-am scris prietenei mele! Cică tot la mine ar fi problema și să merg să discut cu cineva de specialitate. Posibil!
Am dezamăgit și eu oameni, dar mi-am cerut iertare! Și nu am devaforizat pe nimeni!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu