Greu

Când vezi că micuța se liniștește doar în brațele tale, indiferent că o doare ceva, că vrea să fie ținută în brațeori că este foarte obosită,e imposibil să nu te gândești la ce va face când tu ești la serviciu. Mă simt neputincioasă și îmi este tot mai greu! Mai devreme sau mai târziu voi fi nevoită să revin în câmpul muncii. Chiar dacă aș lucra de acasă, tot aș fi nevoită să lucrez, să îi privez de atenția mea. 

Am sufletul făcut țăndări!

Este o perioadă grea pentru mine... iar toate crizele, problemele și relele vin acum! 

Simt cum o depresie ghidușă îmi dă târcoale, iar eu sunt atât de singură! 

Caut soluții peste soluții, iar această frământare mă doboară fizic și psihic! 

După două luni

Nu îmi vine să cred că nu am mai scris aici de atâta timp. Câte s-au întâmplat! 

Nu am avut nicio zi de vacanță, iar asta se simte teribil. Mai ales psihic! Sunt extenuată și nemulțumită și foarte tristă.

Casa este vraiște deoarece zugrăvim și parcă nu mai terminăm. 

Am decis să revin la școală de la 1 septembrie, nu din noiembrie cum ar fi conform calculelor.

Pregătesc cărți noi. 

Micuții mei sunt veseli și scumpi. Mă doare fiecare julitură, fiecare durere a lor. (acum o înțeleg pe mama când se agită foarte mult în momentele în care îmi era rău). 

Am locuit trei săptămâni acasă, dar parcă acasă e locul unde îmi e noua familie, unde fac regulile. Hahaha!

Sunt dezamăgită de oameni, dar viața merge înainte! Un șut în fund poate fi un pas uriaș înainte! 

ÎMI DORESC ENORM DE MULT SĂ FIE BINE, SĂ MĂ DESCURC CU TOATE, SĂ ZÂMBESC EU!

TOATE CELE BUNE ȘI VOUĂ!