Luni si marti am fost obligata sa plec de acasa. I-am lasat pe micuti cu soacra mea. Ii iubeste si ii cunoaste foarte bine. A ramas cu ei de multe ori. Problema este ca au crescut. Horia se rostogoleste. Niciunul nu mai sta sa fie schimbat in voie. Uneori e nevoie sa fie adormiti leganati. Cu unul ar fi usor. Dar cu doi, e dificil uneori. Eu am gasit tehnici (care nu functioneaza mereu nici la mine). Imi e mila cand plang. Dar macar stiu sa ii linistesc. Sau poate doar unde sunt ai mei si asta e! Plang, plang si vor creste.
Imi este tot mai greu sa ma despart de ei. Mintea mea este mereu acasa. Ma rog sa doarma si sa fie linistiti pana ajung.
Saptamana aceasta au facut progrese mari. Horia vrea sa se ridice in sezut si plange daca nu reuseste. Ana se rostogoleste si ea cu usrinta. Este si o oarecare concurenta intre ei. Horia trage tot ce prinde. Inclusiv de bratara mea cu margele. Una de argint a reusit sa mi-o rupa. :) Are viteza. Intr-o zi le citeam, iar Horia s-a repezit si a prins o pagina si a rupt-o putin.
Orice ar face, ii ador!
Ma doare sufletul cand imi pierd rabdarea si ii mai zgaltai. :(
2 comentarii:
Nimic nu este mai frumos decat sa fii parinte :)
@Adrian Lazar:
Asa este! Acum... depinde ce iti doresti. Trebuie sa fii pregatit sa renunti la unele lucruri personale o perioada, dar merita!
Daca nu esti parinte, iti doresc sa devii!
Trimiteți un comentariu