Se dezmorțește ușor din strânsoarea iubitului său soț.
- Bună dimineața, cer senin! (soțul ei avea cei mai albaștri ochi văzuți vreodată... senini, clari... luminoși)
Luana își sărută soțul pe obraz, iar el o ciupi tradițional...
- Îi duc eu pe copii azi la școală, respectiv la grădi. Răsfață-te!
- Muuuulțuuumesc! Azi nu am cursuri la universitate și aș vrea să hoinăresc puțin prin oraș cu prietenele. Poate mă văd chiar cu sora ta.
Nu au terminat de discutat, și camera le-a fost invadată de cei doi copii veseli și iubăreți.
Anastasia are ochii și părul lui Vlad, pe când Toma, este bucățică din Luana. Sunt atât de frumoși, jucăuși, adorabili!
- Vă iubim! Vă iubim! scandau micuții.
- Gata! Hai să ne pregătim de școală și de grădi. Astăzi, vă însoțește tati.
- Tati, ne lași să ascultăm muzică? Te rugăăăăăm!
- Ce îmi dați în schimb? Nimic nu este gratis!
- Iubire... masaj... încredere... și... te lăsăm să câștigi la Scrabble.
- S-a făcut! spuse Vlad, făcându-i soției cu ochiul.
După ce au plecat, casa arăta ca după război. Toate aruncate care încotro.
Luana și-a strâns părul, a deschis fereastra și a început să facă ordine. Asculta muzică și era împlinită. După mulți ani de rugăciuni și speranță, Dumnezeu se îndurase de ea, îl luminase pe Vlad care o ceruse în căsătorie. Nunta a fost restrânsă, așa cum își doriseră mereu. Slujba foarte frumoasă desfășurată la o bisericuță de lemn, apoi au petrecut la munte... un weekend.
Cei doi copii, veniți la diferență de un an și jumătate le luminaseră viețile! Toată lumea era în culmea fericirii! Cerasela, sora lui Vlad, avea și ea o fetiță, Flavia. Sora Luanei, avea un băiețel. Nu vreți să știți ce distracție era la final de săptămână când se întâlneau...
Telefonul o opri pe Luana din dereticat.
- Te iubesc! I-am lăsat pe năzdrăvani și voiam să îți spun că merg să duc pliantele pentru activitățile din weekend.
- Bine, frumosul meu! Succes! Pe curând!
Vlad reușise să își învingă temerile, și începuse cu pași mici, dar bine calculați (specific lui), o afacere de familie.... Cerasela îl ajuta la contabilitate, iar activitățile erau desfășurate cu ajutorul soției lui, care își împlinise visul de a deveni lector universitar și o scriitoare de literatură pentru copii, cu succes internațional.
Luanei îi plăceau foarte mult duminicile, când mergeau toți patru la biserică.... dar și serile, când se așeza în genunchi lângă copiii ei dragi și se rugau împreună.
Ajungea cu sufletul la gură acasă... aerisea... făcea aranjamente florale... pregătea masa cu multă bucurie și plăcere! Le oferea surprize, zâmbete, îmbrățișări celoor dragi! Nimic nu i se părea imposibil acum când, reușise să aibă ce și-a dorit mereu: O FAMILIE MARE!!!! UN SOȚ PE CARE L-A DORIT DE ANI BUNI... DOI COPII SĂNĂTOȘI... NEPOȚI DE LA SORĂ ȘI DE LA CUMNATĂ... O SOACRĂ ÎNȚELEGĂTOARE... O MAMĂ ÎN SFÂRȘIT FERICITĂ ȘI LINIȘTITĂ!
Era atât de frumos când mansarda casei duduia de veselie... fericire... înțelegere!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu