joi, iulie 25

La munte - CHEIA

Am fost la munte. Am evadat din praful si stresul de Bucuresti. Am privit verdele intens. Mi-am incarcat bateriile cu soare si aer curat.
Am pornit pe carari de munte, amintindu-mi de Calistrat Hogas. Am ascultat susurul raurilor. M-am bucurat de zambetele turistilor. Am stat si am privit cerul. Am zambit vazand oi si vacute la pasunat.
Am vizitat manastiri: Cheia, Suzana si Crasna (aceasta este in comuna Izvoarele; este superba). M-am rugat si mi-am luat portia de energie pozitiva, de bucurie si credinta. Am discutat cu o maicuta. Cata blandete se afla in oamenii de la manastiri! Sunt atat de senini si straini de grijile lumesti, de ura si de invidie. Ma gandesc tot mai serios sa ma calugaresc. :)








 

6 comentarii:

Anonim spunea...

sa iti fie de bine `evadarea` plina aer proaspat si de optimism, draga Claudia! :)
am vazut ca ai fost si la mare, dar parca tot la munte este mai frumos, nu-i asa? :)
si parca si oamenii de la munte sunt altfel, mai linistiti, mai impacati, mai credinciosi...
iar maicutele parca sunt ingeri pe pamant :)
eu nu am fost niciodata in zona Cheia, dar mi-au placut tare mult pozele, asa ca o sa o retin, si poate voia ajunge si eu candva...
poate la anul chiar...
in vara asta iesirile cu cea mica sunt numai in zona noastra, in oras, in parcuri... abia la anul, cand mai creste, intentionam sa facem iesiri mai indepartate... le duc dorul oricum, caci altfel iti incarci bateriile la munte! :)...
mi-a placut indeosebi propozitia ta de incheiere... fie ca Domnul Iisus si Maicuta Domnului sa iti dea gandul cel bun!...
la manastirea Diaconesti ai avut vreodata ocazia sa ajungi?
eu personal nu, insa o cunosc din auzite, deoarece doua persoane apropiate mie merg des...
este o manastire de maicute foarte tinere, toate cu pregatire intelectuala deosebita, si cu realizari minunate- publicatii, pictura de icoane, fabricatie de miere :)...
sunt inaltatoare aceste lacasuri!... ce implinire sufleteasca deosebita trebuie sa simta maicutele!

in incheiere iti doresc vacanta placuta, atat cat va fie ea, draga Claudia, realizari cat mai frumoase impreuna cu cei micuti la atelierele Tobias (felicitari pentru ele si spor in continuare! :) ) si reusite in tot ceea ce iti propui!

cu drag,
fata din campurile de lavanda

DOAR NOI spunea...

@ Fata din campurile de lavanda:

Multumesc pentru vizita, multumesc pentru ganduri si incurajari! :)

In general manastirile ascund oameni harnici, zambitori, cu o pregatire deosebita. :)

Eu imi doresc foarte mult sa fac lucruri minunate in lume, cu ajutorul Bunului Dumnezeu. De aceea ma si implic in organizarea atelierelor pentru copii, unde ma straduiesc sa le inoculez bunatate, incredere in ei, speranta si bucuria de a face lucruri frumoase. Sper sa reusesc.

Imbratisari si pupici Clarei.
Zile frumoase si ganduri bune.

Anonim spunea...

sa inteleg ca ultima fitza este calugaria?din postarea prietenei inteleg ca se impart in calugarite cu si fara studii superioare......parca in fata lui Dzeu eram egali din toate pdv......

DOAR NOI spunea...

@ Anonim:

Domnule Anonim,

Nu este vorba de o fitza,ci doar o chemare. Da,suntem egali cu totii in fata lui Dumnezeu. Nu te speria! Fii bun... si roaga-te! Ajuta-ti aproapele si iubeste-l. :)

Anonim spunea...

Multumesc mult pentru gandurile bune, draga Claudia!

Pe de alta parte:
:) Fita-nefitza, calugaria asta-i taina mare, e chemare, e har...
poate vorbii eu in dodii, de nu ma facui inteleasa.
normal ca suntem egali, unii chiar mai egali decat altii :)... mai ales aceia smeriti si simpli, ei sunt cei dintai...
mai bine-i analfabet credincios, decat intelectual ateu.
uite asta-i ce-mi lipseste si mie! asta e cel mai greu lucru la mine- smerenia... simplitatea...
tare mi-e greu sa tac si sa ma smeresc. :)

cu drag,
fata din campurile de lavanda

DOAR NOI spunea...

@ Fata din campurile de lavanda:

Fiecare om are un rost, are o chemare.... stie (sau nu!) drumul pe care trebuie sa mearga.:)
Zile minunate si spor in tot ce faci! :)