sâmbătă, martie 3

Nu se incumeta nimeni?:( :( Va astept... pana luni 5 martie, orele 22.30

O noua provocare va asteapta.

Aveti de completat versurile unei poezii. De aceasta data, postati la rubrica comentarii scrierea dvs.
Termen 2 martie 2012, orele 22.30.

Poezia aleasa apartine lui Spiridon Popescu, volumul "Eseu despre glorie", editura Alcor.

Mi se facuse propunerea

Mi se facuse propunerea sa...........
insa copacii........
incat m-am temut ca............
n-o sa-mi................ niciodata.

Astazi ......
ca n-am ascultat..........
si m-am nascut.....
fiindca iarba a devenit atat de ...............
incat ......
ca boturile ............ negri
ii sunt.......
decat ..........

Premiul (care se va alege pe baza voturilor; cea mai votata varianta, va fi desemnata castigatoare) consta intr-o carte de poezii. :) Mult succes. Inspiratie.

20 de comentarii:

copilarim spunea...

Buna Claudia!! :)

"Mi se facuse propunerea sa evadez in zbor...
insa copacii stateau intre mine si bolta instelata
incat m-am temut ca nu voi ajunge nici la primul nor
n-o sa-mi uit ezitarea.... niciodata.

Astazi, purtata de visuri cu aripi nevazute
ca n-am ascultat acea propunere nu ma mai doare;
si m-am nascut ca sa plutesc printre ganduri
fiindca iarba a devenit atat de ametitoare
incat intregii naturi ce ma inconjoara
- ca boturile frematatoare ai murgilor cu ochi negri
ii sunt de-a pururi recunoscatoare
decat cu aripi, mai bine visatoare."

Sper sa iti placa
Rux

DOAR NOI spunea...

@ Copilarim:

Muuuultuuumeeeeesc!

Imbratisari magice,zambete, minuni, bucurii,vise implinite.

Maria spunea...

vin si eu curand! Mi-am recapatat zambetul si ...ma voi incumeta!

DOAR NOI spunea...

@ Maria:

Multumesc din suflet. Te astept cu drag... :)

Maria spunea...

Mi se facuse propunerea

Mi se facuse propunerea sa ma plec in fata tristetii, a izolarii si-a tacerii
insa copacii m-au sustinut de umeri-mi albi si de fruntea-mi plecata
incat m-am temut ca o sa-si rupa florlle si mugurii, si
n-o sa-mi mai pot sprijini privirea pe parfumul si verdele lor niciodata.

Astazi copacii ii povestesc pruncului meu dormitand
ca n-am ascultat, pe atunci, de ruga bolnava a lumii
si m-am nascut din raze de soare zambind printre muguri, razand
fiindca iarba avea pe atunci culoarea inimii. Si am tipat ca prunc indelung
incat nimeni nu mai credea tristetii, izolarii, tacerii ce mugeau
ca boturile hamesite ale norilor negri intr-o furtuna, iar eu
ii sunt indatorata si acum padurii mai mult
decat as fi mamei ce ma nascuse in iarba de culoarea inimii.


Claudia, sper sa-ti placa! Va imbratisez (si pe Rux) cu mare drag! Ah! Ce-mi plac provocarile tale!! :)

Maria spunea...

Mi se facuse propunerea

Mi se facuse propunerea sa ma plec in fata tristetii, a izolarii si-a tacerii
insa copacii m-au sustinut de umeri-mi albi si de fruntea-mi plecata
incat m-am temut ca o sa-si rupa florlle si mugurii, si
n-o sa-mi mai pot sprijini privirea pe parfumul si verdele lor niciodata.

Astazi copacii ii povestesc pruncului meu dormitand
ca n-am ascultat, pe atunci, de ruga bolnava a lumii
si m-am nascut din raze de soare zambind printre muguri, razand
fiindca iarba avea pe atunci culoarea inimii. Si am tipat ca prunc indelung
incat nimeni nu mai credea tristetii, izolarii, tacerii ce mugeau
ca boturile hamesite ale norilor negri intr-o furtuna, iar eu
ii sunt indatorata si acum padurii mai mult
decat as fi mamei ce ma nascuse in iarba de culoarea inimii.

Cu drag,
Maria

DOAR NOI spunea...

@ Maria:

Adevarat literatura se creaza pe blogul meu. Multumesc. :)

Ma bucur ca te incanta provocarile mele.

Zambete si sanatate maxima.

Maria spunea...

Claudia, te rog, daca ai posibilitatea sa corectezi in textul meu: in loc de "nu mai credea" cu "n-a mai crezut". Am am vazut ca am gresit la transcriere.
Multumesc!

copilarim spunea...

Ei na!! nu stiu de ce nu ma mai anunta cand se comenteaza - s0a intamplat ceva cu functia prin care ma abonam.. ce ciudat!! :D
Claudia ma bucur ca iti place :)
Maria grozava poezia!!:D

dagatha spunea...

heeeei! ce faceți? vă distrați fără mine??? Vin și eu din urmă.

DOAR NOI spunea...

@ daghata:

haaaiiii... ca a venit primavara peste noi, si apoi o sa dati vina pe ea ca nu mai stati la calculator, ca nu mai castigati premii....

zambete si bucurii si minuni intr-o duminica magica.

Rodica spunea...

Mi se facuse propunerea

'Mi se facuse propunerea sa ies de aici
insa copacii întăreau şi mai tare rădăcina
incat m-am temut că de aici
n-o sa-mi placă să pornesc
niciodata.

Astazi mi-a părut rău
ca n-am ascultat primul gând
si m-am nascut între cer şi pământ
fiindca iarba a devenit atat de gălăgioasă
incat am crezut
ca boturile norilor negri
ii sunt mai aproape
decat ochiul tău deschis înăuntru.'

Ce-mi mai venea să schimb mai multe cuvinte!

DOAR NOI spunea...

@ Rodica:
Foarte frumoasa.... Multumesc din suflet!

Loredana spunea...

Mi se facuse propunerea

Mi se facuse propunerea să mă despart de tine,
insa copacii tremurau atât de infiorător
incat m-am temut că întreaga lume se va rasturna
și n-o sa-mi rostesti numele niciodată.

Astazi toată pădurea se bucură alături de mine
ca n-am ascultat înselatorul vânt
si m-am născut special pentru tine,
fiindca iarba a devenit atat de înflorită
incat pământul însuși a mărturisit
ca boturile norilor negri ce se pregateau sa ne insface
ii sunt mai îndepărtate
decat iubirea.

Liuba spunea...

Bravoooo fetelor!
Ymi plac versurile, am myine o ultima evaluare(cea mai timpita), insa cu mult mai mult drag citesc poezioarele voastre decit sa-mi farim mintile cu teorie grea :)))
Va sustin pe toate!
xoxo, Liuba :)

dagatha spunea...

Mi se facuse propunerea să-mi spăl tălpile în iarba moale
însă copacii... copacii și-au aplecat fruntea atât de jos
încât m-am temut că le-am insultat verdele și că
n-o să-mi ierte îndrăzneala nebunească niciodată.

Astazi, s-a făcut negru și socot
că n-am ascultat cu atenție glasuri lăuntrice vii
și m-am născut din nou sub pomul greșit-
fiindca iarba a devenit atat de întoarsă spre vest
încât nu-i pot vedea lacrimile- dar cred
că boturile ciudate ale pantofilor tăi negri
îi sunt călău mai mare
decat tălpile mele ude-alergând.

Petronela Simiuc spunea...

Mi se făcuse propunerea să mă înalț la ceruri,
însă copacii blânzi m-au oprit
încât m-am temut că am făcut alegerea greșită
si n-o sa-mi mai mângâie chipul cu frunza lor verde niciodată

Astăzi sufletul mi-l plâng
că n-am ascultat vocea lor vorbindu-mi sfios.
Și m-am născut să simt culoare, să miros iarba proaspăt tăiată
fiindcă aroma mă-ncântă atât
încât vreau să-mi dorm vântul și frunzele-n gând,
ca boturile ascuțite ale norilor grei să se-ngroape în ochii tăi negri

Ii sunt tribut cerului și nu vreau
decât clipa cea veșnică. ...:)

elena stanescu spunea...

ce exercitiu frumos!

multa sensibilitate, felicitari.

votez si eu pe rux.

cum e varianta originala?

DOAR NOI spunea...

@ Elena stanescu:

Muuultuuuumesc de vizita. :) Voi posta si varianta originala.... :)
Initial voaimsa public din volumul tau.... dar am sa fac une xercitiu si cu poeziile tale....

Imbratsari.. :) ganduri bune.

handmade.in.covasna spunea...

Votez cu Rux!