joi, martie 3

castele




iubeam marea intr-o zi a copilariei mele...
apoi, am iubit castele construite din nisip si din dragoste si din vise.
intr-o zi de iarna, am primit "Castele de furie" de Alessandro Baricco, de pe raftul Denisei, de la editura Humanitas. un stil liric, facil, burlesc, dramatic. vocabular dus la extreme. personaje pitoresc construite. un oras, Quinnipak, la mijlocul secolului XXI. locul unde totul pare posibil, e de ajuns sa doresti cu putere, sa doresti si sa visezi. locomotive si cai ferate care nu nicaieri, palate de sticla si otel, femei frumoase cu buze senzuale si ras de neuitat.
o carte cu vise, muzica, multa muzica, note muzicale in fiecare om. o scriere altfel, desi viata de zi cu zi a personajelor - ale caror nume sunt atipice - este atat de obisnuita, ca sa nu spun banala.

a fost o carte ce mi-a adus somnul - sau l-a indepartat - ce mi-a insotit drumurile si mi-a incalzit sufletul.

Niciun comentariu: